Pete de cerneala

Zori de zi

10 Septembrie  1993
Pentru o anumită persoana este cea mai frumoasa zi din viata ei . Ea da nastere fetiței ei iar viata capătă sens . Sens ? Da ! Sens .
Si de aici incepe fecioara .... Oare daca amesteci o fecioara cu putin ADHD si un strop de Nebunie ce iese ?
Va spun , iese ea , o fata simpla , cu multe in trecutul ei  , o foaie alba , pătată de cerneala intr un colt , putin mototolita pe alocuri cu pasta corectoare  si cu cuvinte ingroasate si mâzgăleli fara sens . Pe lucrarea asta as pune usor  nota 5 dar ii dau un 6 de încurajare .
As vrea sa imi stiu scopul pe lumea asta , eu urmaresc cu plăcere filmele frumoase dar întodeauna daca ma intriga , dau o Căutare pe google sa vad finalul pentru ca nu imi mai plac surprizele neplăcute si macar in filme si in seriale sa nu mai fie elemente ce ma pot lua prin surprindere .
Am o inima grea , dar nu stiu de ce , poate am avut o viata grea dar nu cred .
Altii au avut cu adevarat greutăți .

Am o amintire ...
Nu imi aduc aminte varsta , dar stiu ca eram mica si , clișeic, este despre el . Nu imi doresc nici sa apara pe aceste gânduri numele lui pentru ca simt ca nu il mai pot pronunța si atunci ii voi spune iepuraș .
Tata este un nume greu , nu i am dat valoare in 30 de ani pentru ca el nu a meritat o .
"Hai iesi afara sa bati mingea  sa te joci , ca pereții sunt prea mici cand nu este ea " imi spun cred eu ,in sinea mea .
Bat mingea pe maidan , sunt intr un cartier nou , rece , otoman si nu ma simt in siguranta . Acum stau cu mama si cu iepuraș , Bunicuta mea Draga si scumpa cu care am stat cat a lipsit el , a convins-o pe mama ca e mai bine sa am o familie . Mama a avut o viata frumoasa , cu un tata ce merita cuvintele alea doua , de le spunem din ce in ce mai rar . Ea nu stia ce e răul , dar ia placut partea asta rea si întunecată . Poate pentru ca nu a avut partea de a si a intrigat-o .
Intr o dimineata mama si a facut curaj , si dupa multe agresări a reusit sa iasa pe usa cu gândul de a nu se mai întoarce . Doar ca a uitat o fetita , mica , ce are doar o minge si Nici un prieten cu care sa o bată , pentru ca este departe de lumea ei , iar lumea asta noua este nedreapta cu ea .
Este ora 5 iar eu stau afara , il vad pe iepuras cum are privirea din ce in ce mai întunecată . Ea nu mai vine , pentru ca a plecat in picioarele goale din casa sa scape cu viata iar eu plang , plang dupa ea si vreau sa se contracte timpul, sa treaca tot si sa apara ,căci cu el .... Eu nu trăiesc .
Asta e tot ce simțea o fetita mica la o varsta frageda . Poate ca am fost pedepsita pentru ce o sa  fac in viata rau. Sau Poate dupa credințele familiei :"A fost blestem !"
Revenind la fetita mica , ea tot acolo este , înfometată , speriata , singura .
"Stiu ca ma iubeste , stiu si ca o sa vina . Nu sunt abandonată ! " imi spun in sinea mea . "Dar nu a mai lipsit niciodata asa de mult . Se face ora 9 si ea nu a aparut iar Iepurașul ma cheama in vizuina . Ma duc , cu inima franjuri si cu vânătăile de pe spate si fata  in reluare si ma intreb de ce  sa fiu singura cu el ? De ce sa nu fiu cu ai mei ? Cred ca am mai căpătat in seara aia vreo 3 4 vânătăi noi , dar nu m au durut mai mult decat plecarea ei .
Este mult de spus dar într-un final a venit dimineata , iar cand zorii zilei următoare au venit , a venit si ea .
Iar eu am simtit ca pot sa respir .