Fluture de noapte

Prolog

"Lumina lumii...
Marmoră și întuneric.
Nu ochilor li dat să vadă
Că sămânța lumii va să nască zboruri."

Cât de des judeci o carte după copertă? Și nu mă refer la cărți în mod palpabil, ci la oameni. De câte ori n-ai întâlnit persoane care ți-au zâmbit cald, deși doar ele și Dumnezeu știau ce se află în sufletul lor. De câte ori n-ai zis că sunt prea simpli? Sau că sunt superficiali și că nu dețin acea profunzime pe care tu o cauți?
Dragul meu prieten, cu toată dezamăgirea afli acum că acei oameni sunt atât de încercați de durere, încât își ascund propriile răni. Au nevoie de ajutor, dar prejudecățiile unor oameni ca tine îi determină să păstreze tăcerea și să te facă să crezi că nu au nimic special.
De-ai avea ochi să vezi ca simplitatea lor e tocmai cel mai frumos dar. De-ai avea ochi să privești dincolo de aparențe.

Cred că ți s-a întâmplat să întâlnești oameni care la prima vedere par să fi trăit în cel mai frumos și cald cămin, încât începi să crezi că poate provin din altă lume lipsită de capacitatea de a înțelege ce înseamnă durerea.
Să știi ca acei oameni sunt cei care au trecut prin suferințe grele, dar care prin ajutorul Lui Dumnezeu au căpătat putere să înflorească în cei mai frumoși trandafiri. Probabil ai auzit de "lutul olarului". Știi cum un lut devine prețios și durabil în timp? Știi cum olarul își pregătește lutul?
După ce îl sapă, îl așează afară. Nu înăuntru, nu la loc frumos și ferit de vreun rău. Lutul este lăsat timp de un an în voia naturii, tocmai pentru a rezista căldurii înăbușitoare a verii, brumei și uscăciunii toamnei, înghețului din iarnă și căldurii din primăvară. Abia după ce lutul reușește să reziste acestor intemperii, olarul îl ia și îl transformă în vasul frumos și durabil de care se poate bucura ani la rând.

Oare nu așa este și cu noi? Ca sufletele noastre să devină frumoase și să strălucească au nevoie de încercări. Orice durere, poate fi o binecuvântare.