Sentimente - Iluzia

Capitolul 2 - E

Dar de primul sărut ,de prima îmbrățișare sau de prima întâlnire? Vreau sa îți imaginezi din nou o zi de vara dar nu atât de călduroasă. Afara tocmai plouase iar norii nu dateau seamne ca s-ar retrage. Urma sa ploua din nou in scurt timp.

Tu tocmai ieșisesi de la ore si te grăbeai sa ajungi acasă deoarece nu voiai ca ploia sa te prindă pe drum. Mergi pe o strada lăturalnică, o scurtătură spre casa ta dar mai periculoasă.

Dintr-o data din inaltul cerului au inceput sa cada picaturi usoare dar mai aveai foarte mult pana acasa , în apropierea locului in care te aflai era un parc... unde el statea pe o banca ,vazandu-te se apropie ușor de tine ,privind-ul si neștiind ce se putea intampla il ignori, incercand sa treci pe langa el. Piciorul iti alunecă pe asfaltul ud, ochii ti se închid si aștepți contactul cu solul dar acesta nu mai vine. Brațele lui puternice te prind si te aduc la pieptul lui intr-o îmbrățișare. Îți deschizi ochii sfioasă si chiar in acel moment privirile voastre se unisera la fel ca buzele intr-un sarut. Va priveați adânc in ochi, irișii sai albastrii ca florile de mai erau senini, sclipitori aproape ireali. Ploaia se întețise dar vouă nu va pasa, nu voiai sa se termine acest moment, voiai sa dureze pentru totdeauna dar nu puteai. El nu este băiatul potrivit pentru tine si nici tu fata potrivita pentru el.

Un zâmbet mic ii apare in coltul gurii iar acest lucru te face sa revini cu picioarele pe pământ. Il împingi si vrei sa îți continui drumul dar ești oprită de către el. Mana lui îți strânge încheietura asemenea unei iedere otrăvitoare. Te întreabă daca vrei sa te duca acasă dar tu refuzi vehement. Nu il voiai in prejma ta. Il considerai un fruct otrăvit, o otravă care te-ar duce la pierzanie. Îi spui inca o data sa te lase in pace iar el refuză. Își scoate niste chei din buzunar apoi începe sa te traga spre o mașină neagra parcata la câțiva metri distanta de voi. Când ajungeți in fata ei refuzi a intra înăuntru.

-Te rog lasa-ma! Nu vreau sa merg cu tine nicăieri! Ii spui tu alarmată si încerci sa îți eliberezi încheietura mâini din strânsoarea sa de fier.

-Vreau doar sa te conduc acasă deoarece vei racii, îți spune el blând in timp ce distanta dintre voi începe sa se micșoreze.

Refuzi din nou si eviți sa te uiți in ochii lui deoarece ști ca vei ceda intr-un final. Acesta ridica mana si își trece fin degetele peste obrazul tau, oprindu-se chiar sub bărbie. Îți ridică capul iar contactul vizual este refăcut. Ochii ii păreau foarte sinceri iar irișii sai te îmbătau cu frumusețea lor hipnotizanta. Este frumos, chiar foarte frumos; este ispita pură, fructul oprit din care nu va gusta niciodată.

Degetele lui încep sa se miște pe obraji tai umezi iar aerul din jurul tau devine tot mai rarefiat. Ti se părea incredibil ce putea face băiatul din fata ta doar cu o simplă atingere. Te întrebai oare ce efect va avea un sărut de-al lui daca de la o simpla mangaiere ti se luase suflarea. Probabil vei ajunge in paradis sau poate ca nu.

Îți șoptește sa vi cu el. Șoapta sa abia se auzise de zgomotul făcut de ploaie. Tu accepți inconstientă si vrăjită de privirea lui vicleană. Te urci in mașină fara sa mai comentezi nimic iar el face la fel.

Realizezi ceea ce ai făcut abia după ce masina pornește. Îți cere adresa iar tu resemnata i-o spui. Acesta zâmbește larg, mulțumit de victoria obținută.