Capitolul 8

32 5 0
                                    

_____________________________

Capitolul 8: Nesigur
_____________________________

: Seonghwa și Minho s-au întors din oraș și au fost surprinși să afle că Hongjoong și Jisung s-au gândit la exact același lucru și anume "surprinderea persoanelor iubite" Seonghwa și Minho au cumpărat flori și cutii de bomboane în formă de inimă pentru Hongjoong și Jisung, în timp ce cei doi au pregătit o mică petrecere cu baloane, confete și prăjituri pentru Seonghwa și Minho.
: Nimeni nu a scos nici un cuvânt despre planurile pe care le avea însă din fericire, partenerii nu au fost curioși deloc. Poate sună puțin complicat însă pentru cei patru nu era deloc complicat. Fiecare a avut o idee pe care nu a divulgat-o partenerului, pentru a îl surprinde.
: Hongjoong și Jisung au primit cu drag florile și cutiile de bomboane, iar Minho și Seonghwa au fost fericiți să aibă o petrecere pentru ei.

— Tata, unchiul Jisung și papa s-au chinuit mult să facă toate astea.
: Spuse Eden sărindu-i în brațe lui Seonghwa.
— Înseamnă că aceasta va fi cea mai frumoasă petrecere din viața mea și a unchiului Minho.
: Răspunse Seonghwa sărutându-i fruntea copilului.
— Știi că și eu am ajutat?
— Așa a fost? Joong?
— Oh, da, băiețelul nostru a făcut aluatul pentru prăjitură.
: A afirmat Hongjoong chicotind.
— Se observă...
: Spuse Minho privind blatul de bucătărie, plin de făină. — Ai făcut o treabă bună puștiule.
: Continuă brunetul începând să mângâie capul băiatului.

: Jisung și Hongjoong începură să râdă la fețele confuze ale partenerilor lor, văzând blatul de bucătărie și amprentele mici și făinoase de pe cuptor. Cu toate astea, nimeni nu voia să facă curat încă, căci oricum urma să se facă și mai multă dezordine în timpul petrecerii. Așa că, cu toții așezați pe canapea, au început să vorbească, să glumească, să se distreze. Eden stătea între părinții săi, cu Aki și Nanami în brațe, spunând lucruri drăguțe și jucându-se cu tot ce prindea pe masă.
: Aproape de ora de culcare a lui Eden, Jisung a propus să cânte ceva alături de copil, căci știa că îi va face plăcere. Minho, Hongjoong și Seonghwa priveau cu atâta drag și admirație, răbdarea pe care Jisung o avea cu Eden, iar cântecul era unul frumos, pe care Minho îl mai auzise înainte.

🎵E ca și cum întreaga lume s-a oprit, în momentul în care m-am uitat la tine. Ceva la care nu pot ajunge, ca un mic satelit ce se învârte mereu în jurul tău.
În inima mea plină de lumina stelelor, ce se răspândește clar și-mi umple nopțile.
Mă plimb pe lângă steaua care ești tu și m-am pierdut din cauza luminii orbitoare.
E vina mea.
Ridicându-te deasupra orizontului înainte de a ști că spatele lunii care strălucește, e rece.
Este în regulă să-ți pierzi strălucirea, pentru că eu voi fi în continuare alături de tine...🎵

: Eden deși nu știa toate versurile, încerca să cânte cât mai bine. Se mai oprea, Jisung continua apoi, când își amintea, Eden cânta alături de blond. Acel moment era unul atât de frumos pentru toți. Minho realiză că, în sfârșit Jisung se obișnuia cu noua viață pe care o trăia. O viață în care urma să fie el, întregul univers al cuiva care îl iubea pentru cine era, Jisung urma să fie întregul univers al lui Minho. Blondul era talentat, avea trăsături frumoase, se descurca cu copiii, îi iubea și, chiar și plin de traume, brunetul era dispus să îl accepte exact așa cum era, cu bune și cu rele.
: Cântecul s-a terminat, Jisung îl îmbrățișă strâns pe Eden și în final copilul fu lăudat și apreciat de părinții săi. Nu după mult timp, Hongjoong se trezi cu Eden în brațe, ce dormise în cele din urmă.

— Ar cam trebui să plecăm, Eden este extenuat. Nu a dormit astăzi la amiază.
: Spuse Hongjoong privind copilul.
— Rămâneți aici peste noapte.
: Spuse Jisung rapid.
— Poftim?
: Întrebă Minho surprins.
— Ei bine, pot rămâne aici peste noapte. Tu vei dormi cu mine în cameră și ei vor dormi împreună.
: Răspunse Jisung zâmbind.
— E o idee excelentă.
: Spuse Seonghwa chicotind.
— Poftim? Ce tocmai am auzit?
: Întrebă din nou Minho fiind confuz de toată situația.
— Atunci Eden și Hongjoong vor dormi la mine în cameră dacă tu nu vrei.
: Spuse Jisung ridicându-se de pe canapea.
— Nu, nu, voi dormi cu tine iubitule, stai liniștit.
: Răspunse Minho agitat.

: Jisung și Hongjoong au început să chicotească la reacția brunetului. Seonghwa începu să râdă când Minho îl privi parcă mai confuz decât înainte. Hongjoong intră în camera brunetului și îl așeză ușor pe pat pe Eden, sărutându-i fruntea și închizând ușa alăturându-se celorlalți

— Ce ar fi să adoptăm și noi un copil de vârstă cu Eden?
: Întrebă Minho.
— Nu e prea devreme? Dacă ne vom despărți?
: Întrebă Jisung cu frică în glas.
— Copilul nu va face decât să vă apropie mai mult.
: A răspuns Seonghwa zâmbind.
— Exact, deci nu are de ce să îți fie frică Jisung.
: Spuse Hongjoong privindu-și iubitul.
— Dar e încă devreme...
— Nu vrei un copil?
: Întrebă Minho confuz.
— Oh, ba da, normal că vreau un copil însă avem abia o lună de când suntem împreună și îi avem pe Nanami și Aki...
: Răspunse Jisung nesigur.
— Asta nu va fi o problemă. După ce vom avea un copil, ne vom putea muta la casă.
— Și noi ne vom muta vis-a-vis de voi.
: Spuse Seonghwa.
— Asta e o nebunie...
: Spuse Jisung mai mult pentru el.
— Iubești copii, de ce te temi? Te vei descurca așa cum te descurci și cu Eden. În afară de faptul că va fi al tău, nu se va schimba nimic.
: Spuse Seonghwa zambindu-i blondului.
— Dar va fi dificil să am grijă de tot...
— Ba nu va fi, Minho te va ajuta. Noi ne vom duce copii la școală împreună, vor fi în aceeași clasă și se vor înțelege. Vei deveni profesorul lor de chitară și îi vei distra tot timpul. Ești un om minunat și atât de calm Jisung.
: Spuse Hongjoong încercând să îi ofere curajul de care avea nevoie.
— Dar e devreme...ce se va întâmpla în viitor? Dacă ne vom despărți Minho?
: Întrebă Han speriat.
— Asta nu se va întâmpla. Te iubesc mult Jisung și te voi ajuta, vei fi fericit și împlinit. Te vei simți fericit. Știi cum ai grijă de Eden? Abia l-ai cunoscut și ești atât de atașat de el. Eden are încredere în tine. Nu se va schimba nimic dacă vom avea și noi un copil.
: Răspunse Minho cu sinceritate.
— Cum facem să adoptăm un copil? Hongjoong, Seonghwa? Câteva sfaturi?
: Întrebă din nou Han.
— Asta e ceea ce voiam să aud.
: Spuse Hongjoong.

: Au început să facă planul de viitor, cum vor adopta copilul, unde se vor muta, la ce școală îi vor duce. Procesul de adoptare era destul de complicat, însă Jisung știa că el și partenerul său vor fi ajutați de Hongjoong și Seonghwa. Acum, tot ce aveau de făcut era să înceapă să caute case, școli, copii și să rezolve cu actele de care urma să aibă nevoie. Poate pare puțin ciudat faptul că Jisung a aprobat destul de ușor adoptarea unui copil chiar dacă avea atâtea insecurități, însă era adevărat, iubea copiii, dorea să aibă unul, deja se atașase de Eden iar asta doar îi amplifica dorința de a crește propriul copil.
: Era nesigur de alegerea sa, era nesigur de viitorul său și de viitorul relației în care se afla. Încă se temea. Îl iubea pe Minho, îl aprecia și îi era recunoscător, însă faptul că erau de puțin timp împreună și voiau deja să adopte un copil și faptul că Seonghwa și Hongjoong au reușit să adopte un copil atât de târziu în relația lor, îl făcea pe Jisung să se gândească la ce era mai rău. Cu toate astea, sprijinul care i se oferea din partea tuturor îi dădea curajul de a încerca.
: Astea fiind spuse, cei patru s-au culcat destul de târziu începând căutările imediat după conversația atât de spontană. Astfel Jisung îl luă în brațe pe Minho care era deja adormit. Cu ochii închiși, blondul rosti:

— Orice s-ar întâmpla, voi avea grijă de copilul ăla și de întreaga noastră familie. Cu bune și cu rele, cu mai bune și cu mai rele, copilul ăla va fi al nostru, nu doar al meu și nu doar al tău. Vom fi părinți iubitori și buni, nu-i așa?

Lucrurile bune, necesită timp - MinSungWhere stories live. Discover now