Singurul motiv pentru care trăim este de a dovedi că suntem suficiente de puternici să ne reprimam dorința de a ne pune un ștreang în jurul gâtului.
Dar oare asta e tot ce ne acompaniază viața?
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
Cu o presiune ușoară asupra curbii cervicala pozitia lui putea defini rușinea,nedemnitatea.Asemenea poziției cadavrelor sprijinite de pereții sicrielor.A corpurilor deteriorate in crematoriu.A acelor îndoite din intestinul mediu și aorta unei insecte atârnate pe peretele unui entemolog. Sângele îi curgea lent de pe obraz și îi conturat partea stângă a chipului,de parca era personajul principal dintr-un Vermeer.
Băiatul se ridică ușor din vine și preia o poziție,de data asta,dezamăgită.Motocicleta sa,lucrul pentru care agonisise atâta era întinsă pe asfalt.
Echipamentul sau îl apărase.Una din genunchere era acum ruptă.Geaca protectoare avea mici zgârieturi pe parte din piele,iar aerisirile făcute din pânză se rupseseră. Sângele ieșea dintr-un singur loc.Dar nu se alesese cu acea lovitura pentru că nu purta casca.X era un băiat precaut,mereu purtând un echipament complet.Ci pentru că în momentul în care s-a ridicat prima data de jos a izbutit să își scoată casca și să se zgârie cu micii țepi de pe exteriorul ei,ce serveau strict un rol estetic.
Dar acum Drake nu mai putea face nimic înafara de a își ridică motorul prăbușit. Nici nu avea pe cina sa îndinovateasca pentru penimibilul accident.Căci era doar vina lui. A lui și a dexterității asfaltului.Nu se așteptase ca toată greutatea motocicletei sa se împodobească într-un singur punct al cauciucului frontal. Acțiune ce a provocat roata din spate și implicit și întreaga parte anterioară sa se ridice.
În mod normal băiatul trebuia să știe cum să controleze siitoatia.Dar,în seara acea avea gândul prea întunecat și bulversat. Adevărul este că pe toți ne distrug grijile.Ne degradează,chiar și atunci când nu suntem nici măcar adulți în toată firea.Cand nu avem nici măcar 20 de ani dar totuși trebuie sa ne găsim un loc în societate chiar daca societatea nu ne dă niste motive reale pentru care să trăim. Toți ne panicam când ne gândim la viitor pentru că nimeni nu vrea să facă lucrurile ce le aduc neplăcere.Dar daca nu ar fi acele persoane care să se facă medici urând medicina,cine ne-ar da tratamente proaste? Daca nu ar mai fi profesori ce devin îndrumători doar de nevoie cine și-ar mai varsa frustrarea pe o nouă generație mai distrusă ca cealaltă?
Iar acum după câteva încercări ce într-un final au reușit,motocicleta era în picioare. Baia de ulei era sparta însă pe lângă asta singurele defecte vizibile mai erau doar câteva zgârieturi agresive pe vopreaua neagra de pe aripa. "Nu e așa de rău" își spusese băiatul.Si nu era. Dar acum nu va mai putea merge cu ea o buna perioada de timp,până când într-un sfârșit va avea bani să o repare.
Se așezase pe motor amplansanduși picioarele de o parte și cealaltă a locului în care ar trebui sa se afle el.Întoarce cheile în contact și motocicleta pornește însoțeșta de zgomotul intens al motorului. Mergea,dar, o bucată din aripa intrase undeva în apropierea rotii.Cea ce provoca un zgomot infernal ce s-a tot auzit până când,într-un sfârșit a ajuns acasă.
***
Sângele uscat de pe fața lui se contopise cu florile frumos imprimate în țesatura așternuturilor.Fața lui Derek era acum lipita la propriu de cearceafuri,provocând un scâncet frivor când,în dimineața,s-a ridicat grăbit pentru a verifica dacă părinții lui au observat dauna vizibilă adusa motorului.
După un scurt timp acordat ascunderi dovezilor.De tip urme de sânge necurățate de pe corp,casca și juliturile vizibile de pe echipament.Derek a coborât. Dar nu la masa căci nu era cazul de o familie ce sa participe în astfel de activități colective.Ci doar coborâse pentru ceva apucat de prin frigider ce era de obicei mâncat în camera lui.Doar că în aceasta zi băiatul mănâncă sandwich făcut ieri pe la orele dimineții pe canapea.Asteptand să apară tatăl său nervos,deoarece tocmai observase daunele evidente aplicate bunului apartinand fiului său.
Însa acesta apărând nu a făcut ceva mult mai iprevizibil.Zgomotul cafelei turnate în ceașca din setul incomplet deoarece una dintre ele a fost spartă anterior zilei acelea se auzea timid. În secundele următoare scârțâitul specific mesei de sticla din fața lui își făcu apariția odată ce făcuse contact cu ceașca.
-Esti adult acum,nu uita asta. -Nu uit,spuse băiatul,de ce îmi spui asta acum?întrebare stupid amplasata căci Derek știa foarte bine ce va spune,știa așa de bine în cât putea să îi replică cuvintele bărbatului fără sa greșească nici măcar o infelxiune -Anul viitor se dau din nou înscrierile la medicina.Ai face bine ca de data asta sa intri.Trebuie sa faci bani in viața copilule.Nu fi prost.spune bărbatul ca într-un monolog repetat mult prea frecvent Dar de data asta ultimele două propoziții au fost adăugate cu violența.
Era evident că Derek nu mai putea trage de tip,trebuia să învețe.Sau cel puțin să se prefacă că o face.
-Sa nu cumva sa îndrăznești să nu intri nici acum că te omor cu mâna mea.spune bărbatul încordat în timp ce trnteste ceașca în chiuvetă și pleacă din cameră Și poate așa și era,trebuia să învețe anul asta,admiterea la medicina era grea.
Dar totuși încă avea o motocicleta stricată in garaj.Deci poate se putea rupe de câteva luni de învățare pentru a își rezolvă problemele.
***
Plecarea de acasă bruscă în mijlocul zilei fără a își anunță părinții și fără să îsi ia neprețuită motocicleta cu el era ceva ciudat pentru Derek. Și știa că va avea necazuri după dar trebuia să facă asta.
