Despre mama, despre lacrimi și despre iubire

Despre mama- II

Și cum timpul depășea până şi ceasul,
puteam vedea ceasul cum se sparge
înainte ca el să se spargă, vedeam
cum bucățile lui cădeau prin toată casa, peste noi,
noi toți.
Și cum treceau zilele,
noi, copiii, creșteam în
ochii mamei înainte ca
noi să creştem şi, din ochii noştri,
vedeam picioarele mamei cum se scurtează
înainte ca ele să se scurteze
iar durerile vieții ei se făceau tot mai mari.
Și parcă o puteam vedea pe mama
cum se spărgea în bucăți precum ceasul
şi cum bucățile ei cădeau prin toată casa, peste noi,
noi toți.

Vedeam durerea
mamei cum o mânca
dintr-o înghițitură și
cum durerea era mare
şi mama era mică, parcă vedeam cum ea,
durerea, ne va mânca şi pe noi,
noi toți.