Sa nu uiți

Cap 1

- sa aveți grija.

Strigă mama în urma noastră, în timp ce eu cu sor'mea, Sarha, ne îndreptam către mașină făcându-le cu mâna și ne urcam în mașină.

- nu-ți fă griji mama, nu-l cunosti pe Nico? Nu a ratat nicio bordura de cand a luat permisul.

Si se uita la mine cu ochii ei micuți si verzi și cu sarcasm în voce si făcându-le pentru ultima oară cu mâna la ai noștri. Îmi dau ochii peste cap si rad subtil, arătându-i degetul mijlociu.

- urcă o data piticanie.

Strâmbă din nas si urca în mașină, trântind portiera. Jur că îmi vine sa înjur de mama focului dar trag aer în piept si mă abțin sa nu zic nimic si urc în mașină, fixând o cu privirea nervos. Doar dă din umeri si își zgâieste ochii pe geam indiferentă.

- o sa fie un drum lung.

Zice și își scoate căștile din buzunar si o carte, ignorandu-mă de acum n-colo. Cum naiba poate sa citească și să mai si asculte muzica în același timp. În fine, pornesc mașină si bag GPS-ul pentru a ajung la Facultatea de Psihologie din Paris. Sarha dintotdeauna și-a dorit sa ajunga acolo, a fost o tocilara în liceu si îngropată în cărții. Eu spre deosebire de ea, abia dădeam pe la liceu, ma ducem doar la examene si teste pentru a mai primi câte-o notă si sa trec clasa. Cand am ajuns la facultate m am ținut de ea de gura tatei. Intre sor'mea si mine e o diferența de 4 ani. Ea având 19 si eu 22.
Nu-i convine nimic, voiam sa o trimit cu avionul dar îi e frica de înălțime, dupa care i-am zis sa se ducă cu autocarul dar cica nu are încredere, ca a văzut ea nu stiu unde pe net, ca au fost o grămada de cazuri în care au avut loc accidente neobișnuite, trafic de persoane, etc. Asa ca s-a tinut scai de capul meu sa o duc chiar eu, pana cand m-a convins piticania. A trebuit să-mi lasa toata munca si să duc o râzgâiata de piticanie în Paris. Ce nu înțeleg, e de ce s a grăbit asa de tare, practic mai avea un an liber pana cand sa intră la facultate. Dar a insista asa de tare în cat a băgat de pe acum banii pentru doi ani de facultate și chirie.
***
Dupa 8 ore de condus si de oboseala, luam o pauza si oprim la un peco, pentru a alimenta masina si a lua o pauza de somn, pentru o ora sau două. Înainte de ne băga la somn decid sa merg sa iau ceva de ronțăit. Îmi întorc capul către Sarha si o vad aproape adormind. Decid să o trezesc știind că va face gură ca nu i am luat ceva ce îi place.

- hei, heeei

Îi scot casca si o trag ușor de ureche. Tresară dintr-o data si ma privește speriată. Ridic o sprânceană si o privesc confuz. De ce s-a speriat așa rău?

- nu mai auzi?
- ce vrei mă, handicapatule?!

Îmi dau ochii peste cap si strâmbă din nas, dând din cap să îi zic ce vreau.

- stii ce, nu-ți mai iau nimic.

Dau sa cobor din mașină si sa iau ce îmi sare la ochii, fie că îi place sau nu. Dar ma prinde de tricou si ma trage înapoi pe scaun, lovindu-mă cu cotul de frâna de mâna. Înjur printre dinții si mai gata sa îi sar la gât, dar mă abțin si ma uit la ea cu un zâmbet forțat si asteptand sa vorbească o dată.

- un hell, doua cornuri cu căpșuni, biscuiți simpli si o apa plata.

Zice fără suflare făcând ochii de cățeluși și un zâmbet tâmpit.

- dar nu vrei tot magazinul, ca doar is bancomat, nu?

Îmi dă un pumn în umăr si ies din mașină. După vreo 5 minute, căutând tot ce mi a cerut piticania deja ne mai având răbdare mă îndrept către casierița.

- 156 lei.
- cu cardul vă rog.

Îi pot simti privirea casieriței cum mă analizează din cap până-n picioare sau pană la brâu, din cauza tejghelei. Un mic rânjet arogant îmi pare pe față si imi dau ochii peste cap deja plictisit de gesturile astea.

- ai niște ochii foarte frumosi.

Zice si îmi întinde chitanța, atingând-mi subtil mâna. O privesc fix în ochii si zâmbesc, fara sa îi zic nimic si ies din încăpere.

- ce ti-a luat atat de mult?
- o vânzătoare.

Zic de parca nu ar fi evident si mă privește confuza. Îi pun sacoșa in brațe si o pornim la drum.

- o sa rămâi singur pe viață, iti zic eu.

Zice si mușcă din corn de parca nu a mai mancat de o săptămana si dând din cap dezamagita.

- am tot timpul din lume, de ce sa ma grăbesc?
- pentru ca nu vreau sa fiu prima care vine cu copii acasa.
- asta e mare ta grija.

Si începem amandoi sa radem. Si cu siguranța ea o sa vina cu nepoții acasa. La mine o sa fie cam greu. Am mari așteptări de la viitoare mea partenera de viata, nu vreau orice fata sa fie mama copiilor mei. Dupa ce am gasit o parcare mai retrasa, ne facem comozi pe scaune si dormim pentru câteva ore.

***

- o să-mi fie dor de tine Nico.

O privesc confuz si zâmbesc ciudat. Nici bine nu am pornit-o la drum ca, deja începe sa fie siropoasa. Îi iau mana în a mea si o privesc în ochii.

- doar nu te muți acolo, ne vom vedea peste câțiva ani si în plus exista apel video.

Si își smucește mana din a mea nervoasa si si le încrucișează la piept.

- stii ce am vrut sa zic, nu mai face pe prostul.
- si mie.

Zic concentrându-mă la drum. Îi apare un zâmbet cat casa pe față si isi pune mâinile în bărbie cu față către mine.

- si tie ce?!

Imi dau ochii peste cap si ii dau un bobârnac in frunte. Ma privește nervoasa si isi freacă frunte, dându-mi de inteles ca am dat prea tare.

- si mie o să-mi fie dor de tine piticanie.

O privesc in ochii si ii pot vedea fericirea pe față, chiar o să-mi fie dor de piticania asta. Nici bine nu imi întorc privirea spre drum, ca vând o lumina puternica în față ochilor. O aud pe Sarha cum striga si ma apuca de braț speriată. Încerc sa evit accidentul cu mașina care a intrat pe contrasens, dar viteza pe care o are e prea mare si nu mai apuc sa rotesc din volan, ca intra in noi. Ne rostogolim, pana cand ajungem cu susul in jos într-o fracțiune de secunda. Nu mai simt nimic, nu mai vad nimic, vad totul în ceață. Imi întorc privirea către Sarha si o vad plina de sange pe fata, inconstienta. Se putea citi spaima si îngrijorarea din ochii mei. Încerc sa ma îndrept către ea pentru a vedea daca e bine.

- Sarha...sarh...

Nu mai apuc sa zic nimic ca simt cum sunt tras rapid afară în timp ce o țin strans de mana pe Sarha si nevrând sa îi dau drumul.

- nu, nu, nu, Sarha.. SARHA!!!

Strig din brațele persoanei care ma tot trage cat mai departe de masina. Nu mai apuc sa zic sau sa vad nimic ca simt cum ma ia o amețeala si cum simt cum ma topesc în bratele acelei persoane si cad la pământ, văzând negru.