Consoarta DIAVOLULUI

capitolul 1

     1. Cocioaba din adâncul paduri.

                        Trecuse deja patru ani de când am ajuns aici . Pe furtuna aceea de zăpadă  , am văzut printre copaci lumina.  Și fără sa stau prea mult pe gânduri am mers într-un suflet acolo, plina de speranță.  Dar ghinionul meu a fost ca corpul mia cedat pe la jumătatea drumului,  și am leșinat.  Dar când ma-m trezit eram pe un pat de paie uscate , unde simțeam căldură focului cum ma încălzise.  Am început sa plâng de frustrare , dar nici nu ma dezmeticisem bine ca micul meu pui de lup , mia sărit în brate și a început sa ma lingă haotic pe față. 

     — De trei zile așteaptă sa te trezești! Se aude o voce răgușita din spatele meu.

      Era o femeie înaintată în vârstă,  tricota liniștită ceva , după își ridica privirea în direcția  mea și îmi zâmbește. 

     — Cred ca ti-a fost destul de greu, afara pe vremea aceasta. O copila ! Unde ți-a fost capul sa te aventurezi asa afara .  

      Și acum îmi amintesc vorbele ei , a fost o persoana minunata,  care mia fost alături în ani aceștia,  dar pierderea ei a fost la fel de grea ca și a mamei . Ma învățat tainele vanatului și culesul plantelor comestibile. Am învățat sa supraviețuiesc,  pădurea era mult mai blândă decât oamenii. 
Încep sa fac provizi de hrana și lemne pentru iarna ce o sa vina . E bine sa fi pregătit din timp .
    Deși toamna începe sa își facă apariția,  încă este destul de cald afara,  pădurea începe să prindă o culoare ruginie , frunzele sunt pe jumătate galbene . Dar ador efectul frunzelor cum cad . E ca o ploaie de culoare . Eram cu brațul de vreascuri , și pași mi se auzeau fosnind prin frunze . Am improvizat un adăpost pentru  lemne lângă cocioaba mea , leam tăiat cu barda , și le-am așezat frumos sa nu le ude ploaia . 
   Maine ma duc la vânătoare,  trebuie sa îmi bag multe oale cu provizi în pământ.  Ideea mia venit de ceva timp , am făcut o gaura uriasa sub casa , am bătut scândurile înapoi și am lăsat o trapa . Acolo era rece și mâncarea nu mi se strica . Ma învățat bunica sa topesc carnea , oasele de animale în untura și sa le așez în oale din pământ,  le umplu cu untura și rezista multe luni de iarna fără sa se strice . Am supraviețuit destul de bine , si ma simt destul de fericita . Micul meu pui de lup sa făcut o femela lup destul de frumoasă și mare . Ma ajuta sa vânez și  este familia mea . De ceva timp o vad ca e cam distanta , dispare cu zilele.  Am auzit multe urlete în pădure nopțile acestea .  Cred ca este o haita în zona . Știu ca ma va părăsi la un moment dat , nu ii pot lua fericirea de a găsi un mascul și a își face proprii pui .
   Sunt conștientă de asta .
Dar nu mam gândit niciodată ca timpul va trece atât de repede , dar niciodată nu ne putem împotrivi destinului .  Poate asa mia fost sortit , sa trăiesc în pădure departe de oameni .
   Mam avântat cam mult în gânduri și nu am observat nori întunecați cum se apropie vijelios de rapid . Vântul începe să bata treptat și grăbesc pasul . Am o frica uriașă de furtuni, au modul lor violent de a distruge tot ce prinde în cale .
    Ma grăbesc și pun bratul de vreascuri  în casa , voi face focul . Lumina lui blajina îmi va mai lua din teroare .
   Parca ma cuprindea tot frigul când aud vântul cum șuera violet afara , încep să tremur și ma chinui sa aprind focul . Cerul sa întunecat , și fulgerele mai lumina cerul
  Picăturile de apa se loveau puternic de podeaua cocioabei în care îmi trăiesc zilele . Vântul șuiera , cerul se crapă în doua . Luminile groazei da contur norilor negri și turbați , Zgomotele sinistre îmi dădeau fiori pe șira spinării,  îmi simțeam pulsul cum zvagneste puternic .

   Dintr-o singura lovitura ușă se lovește de perete și niște pașii greoi lovește podeaua , picăturile de apa se scurg de pe haina neagra . Dar un singur lucru mia dat de știre sa fug , avea ochii unui diavol.

  Mai face doar doi trei pași și brusc se prăbușește la pământ,  stau nemiscata doar câteva secunde în plin soc , dar ma trezesc la realitate când vad ușă cum se lovește puternic de perete din cauza vântului.
  Ma ridic încet și cu teama, îl ocolesc și închid ușă.  Sunt singura în casa , cu un necunoscut leșinat la mine pe podea . Trag aer în piept și încerc sa ma calmez , dacă este rănit sau ceva.  Poate chiar a vrut sa se refugieze de furtuna . Am fost și eu în aceeași situație. 
   Cu grija încep să aprind focul , mai mult ca sigur haina lui uda ii va îngheța corpul .  Ma apropii de el , și îl întorc cu fata în sus , acum ca e lumina în încăpere,  nu mi se mai pare ca este un monstru . Avea niște trăsături destul de frumoase , privindu-l îmi aud inima cum începe să bata destul de alert .  Îmi dau două palme mintal , și încep sa îl dezbrac de hainele ude . Doar pantaloni scurți de pe dedesubt îl las , nu îl las complet gol . Deși simt ca rămân fără aer doar privindu-l.  Nu am văzut în viata mea un bărbat gol ,dar nu cred ca toți pot arata atât de zvelt și cu mușchii atât de conturați   . Am găsit o rana destul de periculoasa la abdomen , dar nu era fatala . Am tratat-o și lam târât pana la patul meu de paie , lam învelit cu blana animalelor vânate de mine . Si fără sa îmi dau seama am adormit privindu-l.

   Acest bărbat îmi lasă un sentiment ciudat și necunoscut,  mă face sa ma simt ciudat.  Oare ce se va întâmpla când se va trezi ....

  Hei , am zis sa vedeți și voi personajele cum mi le imaginez eu

    Personajul masculin
  Încă nu mam hotărât la un nume va pun o poza și vreau sa vad voi la ce nume vati gândi după aspect ....

   Am zis ca merita un aspect de înger deși este diavolul . El te atrage în mrejele lui.

  Și personajul feminin ,
  Eu miam imaginat-o cu mult par creț și fata mica . Arata ca un copil dar este o femeie frumoasa. 

  Voi ce ziceți va place ?

Fiecare poate sa și imagineze în felul lor , eu asa ii vad .

   Sper sa scriu mai mult ....