Cadavrul de la Morgă

VII. Byron

.
.
.

   După prea puține ore de somn, numărabile pe degetele unei mâini, Lucas se trezi tot pe canapea. Dacă se temuse că laptop-ul îi căzuse, îl găsi închis pe măsuța de cafea, semn că Sylvia făcuse cumva și nu-l omorâse într-un moment vulnerabil.

   Merse să își facă rutina alertă, duș de zece minute, spălat pe dinți, pieptănat și verificat camera Sylviei pentru a o găsi goală. Scorpia plecase fără el!

   Se îmbracă în același ritm rapid și luă primul taxi către secția de poliție. Decorul era același, agenți mergând în diverse sensuri, telefoane sunând și Sean vorbind cu un bărbat în halat alb. Din fericire, nu era cineva de la facultatea groazei, ci de la medicina legală după ecusonul prins în piept.

   — Lucas! Ce mă bucur că ești aici! spuse Sean. El este Louis, bănuiesc că ți-ai dat seama de ce anume se ocupă.

   — Nici nu mă îndoiesc de aptitudinile domnului Byron, zise Louis întinzându-i mâna.

   — Lui Sean îi place să mă laude, observ, acceptă el salutul formal.

   — Și revistelor și ziarelor, adăugă Louis. Probabil v-ați dat seama că scopul meu aici este de a oferi un raport medico-legal despre nefericita victimă, iar ideea destul de bună a domnului Lambert a fost aceea să vă iau pe dumneavoastră alături de parteneră și să vă arăt.

   — Domnișoara Romano unde este? întrebă Sean.

   — Eu credeam că deja este aici.

   Se simțea penibil. Stătuse în aceeași cameră cu ea, apartament mai bine zis, și nu știa unde plecase. Presupusese că era acolo, așteptând pe scări sosirea medicului legist pentru a-i face în ciudă.

   Sean își scoase telefonul din buzunar, privind cu o oarecare stupoare notificarea care probabil îi apăruse.

   — Domnișoara Romano mi-a dat un mesaj cum că se va întâlni cu voi direct la morgă. Aparent a fost prinsă în ceva probleme spontane legate de proprietarul localului unde Thèo a fost văzut ultima oară. A acceptat să preia un mandat de percheziție și să verifice niște probe video.

   Plecase fără să-i dea de știre. Foarte urât din partea ei! Byron chiar dorea să îi spună medicului legist că avea să se ocupe el de rezultatele autopsiei dacă tot domnișoara Romano avea lucruri mai interesante de făcut, însă nu dorea să fie următorul pacient al lui Louis așa că renunță la acest gând.

.
.
.

   După alte câteva ore plicticoase în care citise declarațiile celorlalți martori, Byron instrui niște agenți să îi cheme din nou pe studenți, respectiv asistenții și profesorii pentru a le pune întrebări despre domnul Moreau și cum îl percepeau ei. Unii studenți, deși sumar, îl prezentaseră pe profesor ca o oscilație între amabil și strict. Avea glumele lui pe care le repeta, poze cu pisica pe același raft pe care tronau borcane cu diverse organe, dar nimeni în afară de cei mai leneși care nu prea erau fascinați de anatomie nu spuneau lucruri rele.

Și totuși era ceva necurat.

   Byron coborî din mașina lui Louis care parcă în fața Institutului de Medicină Legală. Avea să meargă la o nouă morgă, de data asta una în adevăratul sens al cuvântului. Nu era prima oară, bineînțeles, căci de multe ori avusese ocazia să participe la autopsii. Nu erau ca în filme, bineînțeles, și nici nu putea spune că simțea vreo fascinație pentru a explora cadavre.