Câștig dublu

Capitolul 5

Oh.

Încerc să nu-mi arăt tristețea, dar simt că o fac pentru că zâmbetul de pe fața lui se risipește. Dacă știu ceva despre unii dintre oamenii care suferă de a nu putea comunica, este că nu le place să-i vadă pe ceilalți arătându-le milă.

Oprește căruciorul exact lângă masa care se află în apropierea geamurilor mari, putând astfel să-mi savurez cina privind luminile orașului. Inclusiv pe cele ale stadionului.

Mă face să mă gândesc cum va arăta o seară de meci, cu stadionul plin de microbiști, jucătorii Knights United câștigând, apoi eu care trebuie să le iau tuturor interviu.

Angajatul de la roomservice ridică mâna și mă salută, iar eu îi zâmbesc iarăși și îl salut. Pleacă și închide ușa în urma sa, lăsându-mă de una singură într-o cameră de hotel, într-un oraș și continent nou. Liniștea care domnește mă face să mă simt tristă, deoarece deja simt un dor pentru New York, familia mea și Sarah.

Ar trebui să-i sun pe fiecare dintre ei și să le povestesc despre zbor, întreaga călătorie și cum se arată Londra prin ochii mei. Sigur vor fi interesați, dar mai întâi trebuie să mănânc delicatesele.

Mă așez pe scaunul din fața mesei și privesc cu atenție mâncarea din care ies câțiva aburi, ca și cum a fost preparată recent. Pe farfurie recunosc ca fiind o bucată de pește pane, acompaniată de cartofi prăjiți și un sos lângă. Nu sunt deloc familizată cu preparatele lor, însă cineva mi-a spus că acesta ar putea să fie celebrul Fish'n Chips. O rețetă preferată a englezilor.

Încep să mănânc fără a mai ține cont că nu îmi plăcea peștele, deoarece gustul nu mă dezgustă și nici mirosul. Este chiar bun și aș putea ajunge să fiu dependentă de pește.

Lângă toată mâncarea pe care angajatul a așezat-o pentru mine, găsesc un plic alb pe care scrie denumirea unui bar.

The Knights Bar.

Am văzut acest nume scris mare, cu litere de tipar pe o clădire din jurul stadionului. Am dedus că ar putea fi un bar destinat clubului de fotbal și o invitație, iar eu nu mi-am imaginat că aș putea începe această aventură vizitând un astfel de loc.

Apuc invitația și o desfac, citind cu voce tare cuvintele imprimate acolo:

Dragă Chelsea Arnold,

Dorim să-ți mulțumim pentru că te-ai alăturat celorlalți jurnaliști în această călătorie, care se va dovedi a fi interesantă. Vrem să te bucuri de prima ta seară, așa că te invităm la The Knights Bar pentru a te distra și simți bine alături de noi și restul invitațiilor.

Mulțumim încă o dată și te așteptăm!

Cu drag,

Președintele al clubului de fotbal, Joseph Clark.

Se pare că am primit-o tocmai din partea celui care deține clubul, uimitându-mă să știu că voi avea onoarea de a participa la o astfel de petrecere. Există posibilitatea de a fi multe celebrități, întreaga echipă de jucători, antrenori, alți angajați și vestitul președinte, Joseph Clark.

Când termin de mestecat mâncarea din gură, neatenția mea mă face să îmi mușc limba și să scot un geamăt de durere. Las invitația să cadă pe masă și continui să mănânc, în gândul meu încercând să îmi creez o ținută potrivită acestei seri.

Da, nu am nimic cu exactitate în minte, nici nu știu ce haine a ales Sarah pentru mine. Ea s-a ocupat de mai bine de jumătate din garderoba mea.

Când mâncarea e aproape gata, simțindu-mi deja stomacul plin, mă ridic de pe scaun și alerg către geamantane. Sunt pe punctul de a-l deschide pe cel roz, dar telefonul meu începe să sune și mă întind peste pat pentru a ajunge la acesta.