XLV. Vocile

2 0 0
                                    

Mă amețesc, ele
Indirect mă palpează
Și tot nu le simt
De parcă există,
Dar șuieră doar printre rafturi.

Nimeni nu le simte
Chiar dacă suntem toți aici
Sau e doar o iluzie,
Monolog vag desprins dintre rafturi.

82 (II)Où les histoires vivent. Découvrez maintenant