Și când credeam ca n o sa meargă

Poftim???

Aud ceva spârgându se.
Paharul de culoare cărămizie a aterizat lent pe podeaua udă, proaspăt spălată. Acest zgomot m a trezit din somnul meu liniștit, eram destul de obosita însă nu pot tolera acest zgomot.
Mă ridic grabita și cobor scările care erau destul de alunecoase , rămân blocată atunci când îmi observ tatăl la pământ iar menajera noastră stupidă stand lângă el.
- oh .. domnișoara Lee..sunteți acasă ?
O ignor si mă aplec către tatăl meu care zăcea inconștient pe jos , parul lui castaniu era în toate  părțile iar obrajii lui erau rosiatici.
Îmi întorc privirea brusc către menajera și o întreb cât se poate de calma ce s a întâmplat.
- Draga Lee..știi tu , era menit sa se întâmple asta.
Nu înțelegeam ce voia sa spună. Apoi am realizat brusc.
Era singura persoana care putea mosteni averea tatălui meu, pana eu sau sora mea deveneam majore.
Dau sa iau telefonul dar îl apucă înaintea mea.
Mă ridic vrând să i smulg telefonul dar se aude ușa , pe ușă intra câțiva domni grăbiți..
Eram confuza dar scorpia aia a început sa se victimizeze.
- Domnule polițist..a venit de la serviciu nervos, a aruncat prin casa cu ce a prins și m a bruscat. Apoi s a întâmplat asta..
Începe să plângă și arată spre tatăl meu care zăcea pe jos.
Mi am dat seama cât de josnici sunt oamenii pentru a face rost de o amărâtă de avere.
Voiam sa zic ceva dar pe usa intra o femeie înaltă , parul îi era prins intr-o coada , chipul ei era unul bine îngrijit. În stânga ei , era sora mea cu un mare bagaj , se uita confuza spre mine.
- sunteți gata domnișoara Lee?
Femeia începuse sa vorbească cu mine dar nu eram prea atenta.
- Pentru ce ar trebui sa fiu gata?
Menajera , adică fosta menajera mă privește amabil si îmi explica ca tatăl meu m a transferat la o alta școala , în Coreea mai exact.
Coreea ?? Cum as putea merge acolo când nu știu un gram de coreeana . Și sa o las să și facă de cap pe munca tatălui meu? Nu as vrea dar sunt obligată.
- Mă scuzați.. nu am bagajul fa-
Nini ( menajera , noua propietara a casei și a tuturor banilor tatălui meu ) îmi aduce un bagaj.
- Cred ca e destul pentru tine
O privesc și îmi îndrept privirea spre geanta Galbena pe care tocmai a adus-o. Sa fie de ajuns? Nu îmi e de ajuns nici măcar pentru câteva zile. Și in plus , cine ar mai avea o geanta Galbena? Nu e la modă.

Sunt în avion, îmi las capul pe spate si aștept sa se prăbușească. De fapt asta era ceea ce mi doream în momentul ăla. Trag cu calm draperia movalie ce acoperea micul geam pe care puteai vedea cerul, privesc încercând să gândesc pozitiv , cerul era atât de senin încât m a făcut si pe mine sa fiu la fel. Mă uit în continuare pe geam și îmi caut telefonul. O nu ..l am lăsat acasă.
Peste ceva timp avionul a aterizat. Ușurată m am ridicat și am coborât împreuna cu sora mea.
Cobor în timp ce privesc scările care erau mai lustruite decât cele din casa mea și îmi dau seama ca nu știu unde mă aflu sau ce o să fac.