Mal (Vol. 1)

Prolog Începutul sfârșitului ~Mal~

PREZENT

Dacă aș fi știut atunci ce știu acum, poate soarta ar fi fost altfel, poate aș fi apreciat diferit toate acele momente în care ceilalți îmi erau aproape, însă nu e ușor să observi toate aceste lucruri când mintea îți e înecată în întuneric și șoapte ce nu-și au rostul.

Am vrut să las trecutul să rămână trecut, dar nu am făcut nimic în privința asta, ci am ridicat o mulțime de ziduri în jurul meu crezând că-i protejez pe ceilalți, și pe mine ulterior, însă, s-a dovedit a fi o decizie fatală, întrucât i-am îndepărtat și m-am pierdut pe mine. Mă uram atât de tare în cât...această ură m-a făcut mereu să mă rătăcesc și fără vreun motiv anume, am lăsat acea ură să mă învingă și să mă consume de vie lăsându-mă fără putere.

Stau pe trotuarul rece și ignor zgomotul din jurul meu, e mare agitație, dar nu mă obosesc să dau importanță, îmi e prea somn și mă simt...slăbită.

-Mal!

Dar îl aud pe el și atmosfera prinde contur, un adevărat dezastru, o harababură totală, iar atunci îl văd.

-Mal!zice el iar.

-Nick, ce e cu tine? Sunt chiar aici!îi spun și încerc să-i atrag atenția fluturându-mi mâinile în toate direcțiile posibile, fac și câteva semne obscene, dar nimic.

La câți oameni sunt pe aici sigur m-am cam făcut de râs. Mă duc lângă el și aparent lângă o tipă. Mă încrunt. Nick stă în genunchi în timp ce fața ei e încă acoperită de casca de protecție, fata fiind întinsă pe asfaltul înghețat și umed, dar când îmi pun mâna pe umărul lui Nick...trece prin el. Înțeleg de-abia atunci când văd fața fetei, după ce un paramedic îi scoate casca, ce a protejat-o de un potențial accident care ar fi putut fi fatal.

Ce e mai șocant? Să te vezi pe jumătate mort sau să știi că ai ieșit din propriul corp...?