În toate galaxiile te-am iubit, te-am adorat,
Cu vise mari și așteptări uriașe, m-ai lăsat,
Dorul meu plânge în geam cu lacrimi sărate,
Și eu scriu poezii dotate cu iubiri primejdioase.
Dar, stai acuma pe vale și plângi în palme valuri nedorite în schimbul unui drag sărut,
Și eu nu știu ce să mai fac, doar să mă întind pe câmp și să ascult,
Noi doi? Două balade cu trei miliarde de idei,
Eu nu știu cum să te las, cum să te fac să pleci.
Ma uit pe geam, număr stelele și-mi număr zilele,
Că nu știu cum să îți spun, dar iubirea e mută și e doar o ironie,
Câte zile, câte nopți să stau să sufăr dupa noi,
Câte luni și câți ani să stau să îmi plâng amorul meu scufundat în doi.
