Roșu...roșu...roșu și sângele-i incolor,
Și fața-i în șoc, iar trandafirii-mi ard în palme,
Și noi stăm și stăm și ascultăm poveștile din strămoși,
Și tot ce ne rămâne nouă sunt amintirile.
Mortal, așa-ți pot numi eu sărutul,
Angelici ți-au fost și ochii, angelică și minciuna,
Dar iubirea...vai...biata de ea...ce mai ține de ea e necunoscutul,
Și tot ce rămâne de ea e furtuna...
Și unde îți e acum iubirea mult promisă?
Unde-ți sunt faptele?
Unde îți e acum premisa?
Unde îți sunt luptele?
