(Y/N=,,numele vostru")
~Jeon Jungkook un bărbat în toată firea, este părăsit de soția sa din cauza fiicei sale Y/N. Aceasta este o fată bună la suflet și extrem de frumoasă, dar mama ei vitregă nu o agreează de loc... Dar de ce?~
~Pentru Y/N toată...
── Am înțeles. Puteți venii cu mine să vă pun câteva întrebări? Iar voi. Mergeți și interogații pe angajați!
Spune el adresându-se celorlați colegi ai lui, aceștia doar dand din cap, după pleacă fiecare la treburile lor.
── Desigur, putem merge în biroul meu, doar să așteptați puțin! Trebuie să sun pe cineva.
Spune Jungkook, polițistul făcându-i semn din cap.
Jungkook se îndepărtează de polițist, își scoate telefonul din buzunar și își sună managerul.
── Alo. Domnule Cho, sunteți în firmă?
── Da, sunt la parter. Este grav?
── Da, da, chiar e! Cel care a furat din documente a furat doar documentele mele personale, nu și cele despre firmă.
── Să nu-mi spuneți că a furat și documentul ,,Y".
── ...Ba da!
Spune Jungkook cu regret în glas.
── Îmi pare rău să aud asta domnule, sper să aflați cine a furat documentele.
── Sper și eu. Poți venii aici să încui camera? Eu trebui să merg să vorbesc cu domnul polițist.
── Sunt deja pe drum. Ajung într-un minut.
── Bine atunci, grăbește-te trebuie să plec!
── Ajung imediat!
── Închid!
Spune Jungkook după închide apelul. Își pune mâinile în cap realizând cât de gravă era defapt situația.
Dacă lumea afla de documentul ,,Y" s-a zis cu viața lui, și cu tot ce era frumos în ea.
Deja își imagina cum politia și reporterii îi vor bate la ușa, cum el va fii arestat și cum toată afacerea lui va da faliment. Dar cel mai important, săraca lui iubită v-a rămâne singură și va suferii foarte mult din vina lui, iar el nu-și dorește asta.
── Am ajuns domnule Jeon.
Spune domnul Cho ajungând în dreptul lui Jungkook care simțea că începe să-l doară capul.
── Poftim cheile. Aranjează puțin pe acolo, închide, și pune un alt cod!
Spune Jungkook, după plecă alături de polițist către biroul lui.
[...]
── Te rog povestește-mi despre persoanele pe care mi le-ai numărat mai devreme.
Îl roagă polițistul,iar Jungkook începe să îi povesteasca.
── Ce erau în documentele furate sau despre ce erau?
Întreba domnul polițist, Jungkook începând să fie mult mai tensionat decât era mai devreme.
Acesta se gândea că polițiști vor afla, dar încerca foarte mult să nu se afle. Spera doar că norocul va fii de partea sa.
── Lucruri personale. Lucruri despre viața mea personală. Sincer mi-e teamă că vor fii publicate, iar lumea mă va urî. Sunt și eu om, la fel ca toți oamenii, cu toții avem anumite secrete.
── Vă înțeleg domnule Jeon. Dar de ce ați ține documente personale aici, de ce nu le țineți acasă la dumneavoastră?
Întreabă polițistul.
── Credeți-mă, dacă le-aș fii ținut acolo, erau furate de mult timp.
Explică Jungkook, polițistul dându-i dreptate.
── Totuși... Ce este atât de grav de nu vreți să se afle.
Întreabă domnul polițist cu o privire curioasă încercând să-l tragă de limba pe Jungkook, acestuia i se părea puțin ciudate cuvintele lui Jungkook, de acum câteva secunde.
Jungkook așteptându-se că într-un final o să vină și această întrebare.
── Păi... Acum mult timp am mai avut o soție. Iar aceasta s-a sinucis din cauza că am înșelat-o și că relația noastră nu mai mergea cum trebuia. Acum îmi pare foarte rău, ar fii trebuit să pun mai mult preț pe ea, dar acum nu mai am ce face. Am realizat prea târziu, și mă simt foarte vinovat. De la acel incident, eu și familia mea am suferit foarte mult.
Spune Jungkook fiind sincer trist, omul dur din fața lui ascultându-l cu atenție.
── Vă înțeleg, îmi pare sincer rău, pe deoparte e și vina dumitale, dar și a fostei soții. Acele probleme nu se rezolvă astfel, se rezolvă cu comunicare. Totuși, am auzit ca-i spus că familia ta a suferit mult. Ai copii?
Întreabă polițistul, iar lui Jungkook i-a sărit inima peste o bătaie.
── Nu. Eu mă refeream la părinții mei, aceștia au ținut foarte mult la Hea, dar mi-aș fii dorit foarte mult să am copii. Cred că a-ți înțeles deja cine este Hea.
── Stați liniștit domnule. Revenind la subiect, cred că singurul suspect căreia i-ar trebui acele acte ar fii, fost soție, Hyuna.
Îi spune polițistul, iar Jungkook începe să zâmbească și să de-a din cap gândindu-se că Hyuna nu ar fii în stare. Săracul polițist se uita derutat la Jungkook, neînțelegând de ce zâmbește acesta.
Dintr-odata Jungkook își aminti vorbele Hyunei, iar zâmbetul lui pieri ușor câte ușor.
*──O să regreți, Jeon!*
── Ea a facut-o!
[...]
── Oare e bine?
Se întreabă Y/N așteptând cu sufletul la gură ca tatăl ei să vină acasă.
Aceasta își făcea multe griji pentru tatăl ei și pentru situația în care se aflau.
Dintr-odata telefonul acesteia începe să sune, iar aceasta entuziasmată crezând că este tatăl ei ia telefonul în mână vrând să răspundă, dar vede că este un număr privat.
Aceasta răspunde cu frică, neștiind cine este.
── A-alo.
── Fii atentă la mine. Dacă ți la tatăl tău, sau mai bine zis la iubitul tău și dacă vrei să-l mai vezi în viața, ieși din casă și vino în parcul central, acolo vei vedea un om îmbrăcat în sacou albastru închis, du-te la el și lasă-l să te ia cu el.
Spune un bărbat cu vocea groasă, iar Y/N simțind cum sângele îi îngheață în vene. Spera doar să fie o glumă, îi era foarte teamă că Jungkook v-a păți ceva.
── Vorbește javră ordinară și vino odată! Altfel trebuie să pocnesc o singură dată din degete și tatăl tău moare.
Spune omul misterios, iar telefonul Y/N-ei cade din propriile mâini, aceasta rămânând stână de piatră.
── ...
__________________________________ 💜 ANNEYONG 💜 (Scuzați greșelile gramaticale eventuale) Ar trebui să vă spun cine sunt sau cum arăt? 🤔
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
