Sunt poezii
Ce-au înflorit doar pentru noi
Ca ghioceii primăvara
Când soarele iubirii noastre strălucea
Cu raze mii de mii
Ne încălzeam iar seara
Ne-adăposteam
La umbra codrilor
Și cerul
Se îmbrăca în straie roșii de melancolie
Când eu te așteptam să vii
Sunt poezii
Au fost mai bine zis
Pe care le scriam
Și ochii
Te căutau pe drumul dinspre casă
Azi nu mai este drumul
Ce te-aducea iubito
La sânul meu și te strângeam cu dor
Și toate poeziile de-amor ca o făclie
Se nasc în mintea mea
Iar stropii mei de lacrimi le sting
Și-acolo mor
Gaiceanu Vitalie
