The Devil

Capitolul 11

Dupa plecarea lui Calum am ramas singura in spitalul asta. Am plans atat de mult, incat presupun ca am ramas fara lacrimi. Ma plimb pe coridor in cautarea unei persoana care imi poate da vre-o veste despre baietii.
"Em?"aud pe cineva strigandu-mi numele. Ma intorc si o vad pe mama, alerg spre ea strangand-o la piept
"Mami." spun
"Shh..Ce faci aici dulceata?" intreaba mama
"Luke si inca un coleg au avut accident, caut vre-o persoana sa-mi dea vesti despre ei. Au intrat in operatii acum 2 ore si nu mai stiu nimic de ei." spun eu agitata
"Gata draga. Am sa incerc sa aflu ceva ok?" spune mama, apoi pleaca repede. Raman iar singura. Cum sunt agitata in legatura cu baietii incerc sa caut eu un cadru medical. Observ un doctor care tocmai a iesid din sala de operatii
"Ma scuzati? Stiti ceva despre Luke si Andy." intreb eu
"Desigur. Acum au iesit amandoi din operatie. Luke e la recuperare, isi va reveni." spune doctorul
"Dar Andy?" intreb deja nervoasa
"Ei bine, el a intampinat cateva complicatii. Este intr-o sala speciala, pentru ca medicii sa se poate ocupa de sanatatea lui mai bine." spune
"Imi puteti arata unde se afla cei doi?" intreb
"Desigur. Salile sunt una langa alta." spune, acum eu urmandu-l. Ajungem in fata unor sali cu numere pe ele 123, 124.
"Aici sunt." spune doctorul
"Va multumesc." apoi deschid usa pasind in salonul 123. Este Luke, iar corpul sau expira si inspira oxigen. M-am usurat cand am vazut ca este in viata. Observ cum ranile de pe corp au fost curatate si bandajate. Ma apropii de el si ma asez pe scaun. Ii strang mana intr-a mea si ii soptesc dulce
"Mi-ai lipsit.", acum sarutandu-i mana. Mi-a fost atat de dor de el, iar acum ma bucur ca e bine. Imi doresc sa-si revina cat mai repede sa stam impreuna, sa fim unul langa altul.
"Te iubesc." ii martusiresc sarutandu-i obrazul. Ies din salon lasandu-l sa se odihneasca. Starea de rau si frica au reaparut in corpul meu odata ce am atins usa salonului cu numarul 124. Intru in salonul lui Andy si imaginea din fata mea imi da lacrimile. Este Andy, dar nu cel puternic si stapan pe sine, ci unul slabit de puteri conectat la multe aparate care incearca sa-i intretina viata. Pasesc incet spre patul pe care sta intins corpul lui Andy. Ma asez pe scaunul de langa pat, acum uitandu-ma la el.
"Stiu ca nu poti vorbi.." incep sa spun. Stiu ca nu ma aude, dar trebuie sa ma descarc cumva
"Ei bine, chiar daca nu ma auzi eu trebuie sa-ti spun. Deci, de cand ne-am sarutat, am crezut, ei bine...ca poate fi ceva intre noi. Pentru mine sarutul a avut multa importanta deoarece tu mi-ai 'furat' primul sarut, dar cand ai spus ca mi-a placut m-am enervat. Eu credeam ca simti la fel, ei bine m-am inselat. Apoi am iesit afara si cutitul s-a infipt mai adanc in rana cand te-am vazut sarutandu-te cu alta fata. Trebuia sa stiu ca nu are rost, ca tu nu vezi altceva mai mult din mine decat o joaca. Am decis sa uit de tine, sa fiu cu Luke, care ma iubeste si are grija de mine, dar apoi s-a intamplat..." povestesc eu lacrimile curgand siroae pe obrajii mei, apoi cazand pe mana lui Andy
"Ati avut accidentul. M-am simtit vinovata ca nu v-am oprit. Stiam ca nu va iesii bine, dar eu nu am facut nimic. Vroiam sa uit de tine, sa nu te mai vad, sa nu te mai apropii de mine dupa cat mai ranit, dar nu in felul asta.." spun acum luandu-i mana intr-a mea.
"Nu vroiam sa patesti ceva. In nici un caz ce ai patit acum. Presupun ca atunci cand te vei trezi nu vei sti tot ce am spus si presupun ca nici eu nu voi avea curajul sa o mai spun." spun toate acestea acum strangandu-i mana la piept.
"Imi pare rau." soptesc cu o ultima lacrimia, apoi lasandu-i mana pe pat. Ma ridic de pe scaun indreptandu-ma spre usa.
*Din perspectiva lui Andy*
Imi amintesc totul. Accidentul, totul. Acum ma aflu in sala de operatie, langa corpul meu slabit care este conectat la aparate. Toti incearca sa ma faca bine. Doctorii si asistentele umbla haotic prin incapere cautand tot felul de chestii. Nu ma intereseaza asta, eu vreau sa o vad pe Em, vreau sa vad ce face. Incerc sa ating usa pentru a o deschide dar nu o pot prinde, mana mea trece prin ea
"Ce?" spun. Ma intorc dar nimeni nu ma vede. Nu am murit. Nu se poate, aparatul arata ca traiesc, dar sunt inconstient.
Dupa operatie observ cum corpul meu este mutat, ma duc dupa mine
"Cat de ironic." spun
Acum m-au incuiat intr-o camera. Ma plimb enervat pe langa corpul meu. Parca nici nu sunt eu, sunt atat de slabit, de vanat. Usa se deschide, iar pe ea intra frumosul inger.
"Ingeras." strig incercand sa ma apropii de Em, incerc sa o imbratisez, dar trec prin ea. Nu ma vede, nu ma aude, Doamne ma simt ignorat. Ea se aseaza pe scaunul de langa patul meu, acum incepand sa verse lacrimi amare. Nu stiu ce am, dar ma simt atat de rau, ma doare sufletul cand o vad.
"Stiu ca nu poti vorbi.." incepe Em sa vorbeasca
Eu ma calmez si stau atent vrand sa aud ce are sa-mi spuna.. Ma rog corpului adormit.
"Ei bine, chiar daca nu ma auzi eu trebuie sa-ti spun. Deci, de cand ne-am sarutat, am crezut, ei bine...ca poate fi ceva intre noi. Pentru mine sarutul a avut multa importanta deoarece tu mi-ai 'furat' primul sarut, dar cand ai spus ca mi-a placut m-am enervat. Eu credeam ca simti la fel, ei bine m-am inselat. Apoi am iesit afara si cutitul s-a infipt mai adanc in rana cand te-am vazut sarutandu-te cu alta fata. Trebuia sa stiu ca nu are rost, ca tu nu vezi altceva mai mult din mine decat o joaca. Am decis sa uit de tine, sa fiu cu Luke, care ma iubeste si are grija de mine, dar apoi s-a intamplat..." vocea ei tremuranda incerca sa-mi povesteasca tot cea ce ea simte. O doare, iar lacrimile ei sunt din cauza mea. Nu-mi vine sa cred ca eu am sarutat-o primul, si evident ca orice fata, primul sarut pentru ea contat enorm. Bravo Black, esti un idiot. Imi spun mie insumi. Incetez sa ma fac prost cand vad ca Em continua
"Ati avut accidentul. M-am simtit vinovata ca nu v-am oprit. Stiam ca nu va iesii bine, dar eu nu am facut nimic. Vroiam sa uit de tine, sa nu te mai vad, sa nu te mai apropii de mine dupa cat mai ranit, dar nu in felul asta.." spune Em luandu-mi mana in mana ei micuta, lacrimi de-ale ei cazand pe mana mea. Nu pot sa cred cat a suferit. A incercat sa ma uite, dar acum se simte vinovata. Am fost si eu prost jucandu-ma asa. Usor Black, nu te inmuia tine-te de plan...imi spun in gand
"Nu vroiam sa patesti ceva. In nici un caz ce ai patit acum. Presupun ca atunci cand te vei trezi nu vei sti tot ce am spus si presupun ca nici eu nu voi avea curajul sa o mai spun."
"Nu trebuie sa o mai spui, deja stiu totul." spun eu constient ca nu ma aude
"Imi pare rau." e tot ce mai aud de la ea, acum lasandu-mi mana jos, indreptandu-se spre iesire.
-----------------------------------------
Hey, stim caci aceste capitole sunt cam scurte, dar suntem clasa a VIII -a si suntem cam ocupate. De acum o sa apara capitole mai lungi.
XoXo :* D&R