Cumpărată 🔞

cap. 2. găsită

Când am vrut să mă întorc am dat peste Zayn.
Acesta ma luat de mână până la mașina lui.
Ma dus acasă la el.
Eu:Hei lasă-mă!
El nu spune nimic. Doar mă strânge de mână și mă duce în cameră mea.
Acolo vad niste lanțuri.
Eu: Cei vrei să faci?
Zayn: Nu trebuia să te muți în altă casă. Te-am căutat peste tot.
Mă trântește în pat și îmi leagă mâinile cu lanțurile de pat.
Eu: Hei , ce faci?
Zayn: Acum nu vei mai pleca nicăieri niciodată! Spune nervos
Eu: Dar ce ai cu mine? Aproape că țip eu. Cu ce am greșit?
Zayn pleacă din cameră fără a spune nimic. Am inceput să plâng. Lacrimile îmi șiroiau pe față. Lanțurile mă strângeau atât de tare încât din când în când mai scăpăm un țipăt.
Stăteam într-o poziție incomodă. Nu puteam să mă foiesc. Până la urmă am adormit.
.
.
.
Mă trezesc din cauza unui vis urât.
Încerc să îmi întorc capul îndreptat spre noptieră încât să pot vedea ceasul. Era ora 06:30. Nu e firea mea de a mă trezi la astfel de ore.
Pe ușă intră o doamnă destul de în vârstă.
???: Bună dimineața! V-ați trezit?
Eu:Da.
???:Eu sunt Emily.
Eu: Încântată
Emily: Tu trebuie să fii Abigail. Domnul Zayn mi-a povestit totul despre tine.

Incep sa chicotesc.
Emily: Ți-am adus micul dejun.
Eu: Mulțumesc mult!
Îmi poți răspunde la o întrebare?
Emily:Desigur.
Eu:De ce Zayn mă legat cu lanțuri și ușa este mereu închisă cu cheia?
Emily: Pentru că te iubește și nu vrea sa te piardă.

Cum poate Zayn,un om dur și cu sufletul rece să aibă astfel de sentimente?

Roșesc. Emily observă asta și îmi zâmbește.
Emily: Domnul Zayn mi-a spus sa va transmit că el este la firmă și nu poate ajunge doar diseară.
Eu: Nu-i nici-o problemă. Va mulțumesc că m-ați anunțat.
Emily: Te rog nu îmi vorbi că și cum as fi bătrână. Am doar 33 de ani.
Eu:îmi pare rău.
Emily: nu trebuie să îți pară.
.
.
.
.
.
.
Era ora 20:00. Atunci îl văd intrand in cameră pe Zayn.
Zayn: Bună!
Eu:Te rog dă-mi drumul. Mă dor mâinile îngrozitor.
Zayn: Dacă nu mai pleci poate da.
Eu: Da,te rog promit că nu o sa mai plec și ca nu o sa te mai părăsesc.
Zayn: perfect!
Atunci vine lângă mine și îmi dă drumul.
Eu: Mulțumesc!