Era primăvară când te-am cunoscut și primăvară a fost și in sufletul meu. Nevinovată ți-am permis să intri atât de ușor în viața mea, credeam că vei fi diferit, credeam că vei vindeca tot ce a fost dărâmat înaintea ta. Credeam că ne dorim aceleași lucruri și credeam că suntem atât de asemănători, dar în afară de un bagaj de răni și o dorință puternică de a ne salva cineva din propriul dezastru.. de fapt noi nu aveam nimic. Nu aveam nimic de oferit, voiam doar să primim.
Și ai făcut-o, într-un mod în care nu m-aș fi așteptat niciodată. Pentru că ai venit atât de plăpând în viața mea, aș fi putut să jur că va dura la nesfârșit, aș fi putut să jur că te vreau până la final, și aș fi putut să jur că nu aveai vreodată să mă rănești. Dar ai făcut-o. Și nu ai făcut-o oricum, mi-ai călcat sufletul în picioare până la ultima suflare, ți-ai bătut joc de tot, iar apoi ai plecat, lăsându-mă în spate cu toată durerea. Unde ești acum când simt că nu mai pot? Unde ești acum când mă sufoc de dor? Unde ești acum când nu mai am somn?
YOU ARE READING
Fata dintre pereti
General Fiction"Fata dintre pereți" este o carte care reflectă acel moment când rămâi fără putere de a împărtăși celorlalți, când cuvintele fac prea puțin, iar emoțiile fac totul. Atunci când te simți atât de jos și parcă nu mai ai putere să te ridici. Atunci când...
