O poveste Hinny~volumul II~

Capitolul 20

- Stai, acum? Spuse Draco.

- Da, și cred că ar trebui să vii și tu, pentru că Snape te cunoaște pe tine mai mult. Pe noi nu prea ne place, îi explic. 

- Bine, hai că vin. 

- Noi rămânem aici, spuse Ron. 

- Bine. Dar vezi că eu merg, zice Hermione. În cazul în care Harry face...o prostie.

*În biroul profesorului Snape* 

- Și spui, Potter, că pentru o prostie ca asta mă deranjezi? spune Snape răstit.

- Da, domnule profesor, zise Harry supus.

- În fine, ia sticla. Dar te rog să nu pui mai mult de trei picături, s-ar putea să fie alergice la ingrediente. Și ca să n-o...ăăă... Risipești, evident. 

- Bine. 

Am impresia că Harry devine cam nervos. 

- Mulțumim mult, domnule profesor, adaugă Hermione. 

Bravo ei că a zis-o. Eu n-aș fi putut niciodată. 

- Da bine, plecați odată! 

Cu toții ne înghesuim să ieșim din biroul lui, pentru că mirosea îngrozitor a peste uscat. Ne întoarcem la umbra copacilor. 

- Ei? Întrebă Ron. V-a altuit Snape cu mătura? 

- Ha ha, foarte amuzant, spun eu posomorâtă. Daca ții să întrebi, nu, nu ne-a altuit. 

- Lasă, hai să ne apucăm, zice Harry. 

- Bun, torn eu, zise Hermione. 

Harry se așează, și la fel face și Cho, numai că foarte aproape de Harry, și el se dă mai departe de ea. Luna își mută privirea de la unul la altul, neștiind cine e destul de interesant ca să se uite la el.

Hermione îi toarnă lui Harry trei picături din Veritaserum, iar lui Cho trei. Niciunul nu pare să observe, însă Harry pare foarte relaxat. Cho însă e destul de roșie. 

- Așa, spun eu, am câteva întrebări. Prima, Harry, mă înșeli cumva cu Cho? 

- Nu, zise el absent, uitandu-se în gol. 

Îmi vine să sar pe el și să-l îmbrățișez, dar rezist tentației. 

- E soră-mea, strigă Ron, doar n-ar...

Restul propoziției rămâne un mister, pentru că Hermione îi trage una. 

- Știi, chiar aș vrea să terminăm odată, spuse Hermione, pentru că am și alte treburi. 

- Cum ar fi? întrebă Ron.

- O să vezi, zice Hermione, zâmbind. 

- Ok, lăsând asta, acum, Cho spună-ne de ce ai făcut asta? 

- Păi, aș vrea că Harry să mă iubească pe mine...

- Dar Michael Corner?

- El...Nu știu. Mă cam evită. 

- Atunci, am eu grijă să...ăăă vorbească cu tine, spun eu. Acum, pleacă, te rog. 

Cho, surprinzător, mă ascultă. 

- Hai să returnăm poțiunea, zice Hermione. 

- Du-te doar tu cu Ron, spun eu. 

- Hei Ron! strigă Hermione. Vrei să vezi ce treburi am? 

- Uuuu, cineva e fooooarte ocupat, șopti Draco.

- Taci, Draco, că tu urmezi, spuse Astoria. 

- Bun, de-abia aștept, zise Draco. Păi, paa, ne vedem mai târziu. Aveți grijă, fraierilor. 

- Și voi la fel, porumbeilor, chicotește Neville. 

- Hai să mergem la biblioteca, spuse Luna, făcând cu ochiul. 

Neville se uita o clipă la noi și apoi zâmbește. 

- Da, tocmai mi-am adus aminte că am o...lucrare de făcut la Poțiuni. 

Harry sare in sus doi metri.

- Ce lucrare?! 

- Nimic special, tu ai făcut-o. 

- A, da, probabil. 

- Bun, și acum că restul au plecat, ce facem? întreb eu.

- Păi, poate e influența nu tocmai bună a lui Fred și George, dar ce zici de o mică...Farsă? spune Harry. 

- Cui, lui Cho? 

- Normal. 

Zâmbesc. 

- Bineînțeles. 

1000 de cuvinte!!!! Cel mai lung capitol pe care l-am scris vreodată. Știu că nu am pus next foarte rapid, însă m-am străduit să fie cât mai lung și postat cât mai repede. Pentru numărul de cuvinte, cred că e destul de bine. See you next time! ❤️🤍❤️