În rest,
ca o pasăre înveți a zbura rostogolită între absența oxigenului și a ființei
ce se topește oceanic din ochiul pietrificat al lunii.
Tremuri când atingi cerul, nu cu aripile,
ci cu amiaza și soarele,
cu stelele
și orașele anesteziate în culori transparente.
Renunți
cu adevărat la conceptul de ,,a fi''
în momentul în care începi să astupi nori cu palma
atunci când plouă.
- Chvll
