Greseala e omeneasca, iertarea e divina, ori de cate ori te-am suparat imagineaza-ti cat am regretat stiind ca am ranit un inger!
Uneori ma simt nevrednic ca un fir de iarba si totusi cand imi rasari in fata ochilor imi pare ca Dumnezeu doar pentru mine da soare.
Se spune ca iubirea e o frantura din Dumnezeu si il inteleg atat de bine cum dintre toate locurile de pe pamant a ales sa o puna in ochii unei femei... n-ar fi gasit nimic mai frumos si coplesitor in fata caruia inima mea sa se-nfioare si nimeni n-ar fi putut ajunge mai aproape de sufletul meu in care acesta sa se increada!
Cand iti gresesc, iarta-ma inger scump, greseli am sa fac in continuare dar ori de cate ori ma ierti te voi iubi mai mult si poate intr-o zi, cand si tu vei obosii si vei cadea-n greseala iti vei ridica privirea spre mana-ntinsa a celui pe care l-ai stiut iubii atat de frumos.
