Midnight's Poetry

Iubire născută din cenușă

Doare, știi cum doare?
Nu simți cum moare?
Cum moare acel sentiment... ?

Probabil așa-i mai bine,
Ești mai fericit fără mine...
Acum cu altcineva zâmbesc.

O altă Flacără am aprins,
Una ce crezusem că s-a stins.
Iar acuma ,arde chiar mai frumos!

Nu regret a noastră relație,
Deși a dispărut acea senzație.
Ce mai contează, rămâne în trecut!

Am găsit pe cineva ca și mine,
Iubirea noastră se simte mai bine;
Imperfecți, perfecți împreună fiind.

El completându-mă,
Ca un golan iubindu-mă.
Deși tot ce-i ofer e inima mea...

Dar pentru el e de ajuns;
Așa cum împreună am plâns.
Tot împreună ne ridicăm!

El oferind o bucată din sine,
Eu oferind una din mine,
Și împreună relația zidind.

Unde al celuilalt zâmbet,
E mai presus de orice secret
Și mai valoros decât orgoliul.

Noi fiind ca doi copii,
Jucându-se până-n zori;
Și a lumii gură ignorând...

Oare mai doare?
Sincer nu pare,
Sunt în vindecare.

Poate nu te-am uitat,
Însă, rana am cicatrizat.
Așa, soart-am accepta...!

Nu se va simți la fel,
Dar noi iubim altfel,
Și poate, e chiar mai frumos.

Cu el am o simplă dorință;
A nu mă lăsa vreodată,
Dintr-ale sale brațe ai pleca.

În brațele lui ;
Simt o iubire,..
Împărtășită nimănui.

Inima-mi de piatră fiind,
Cu a sa iubire carcasa topind,
Și-um zâmbet oferind...

Așa arată a noastră iubire ;
Inimi pline de fericire,
Uitând de durere.

Pierzându-mă-n ai săi albaștrii ochi,
Observ un sentiment mai vechi;
Ce-a-nflorit mai frumos.

Sentimentul niciodată n-a murit.
Atât de mult ne-am iubit!;
Sperând, la un viitor împreună.

Prin aceste versuri vă povestesc;
O frumoasă poveste iubire,
Ce n-a avut parte de despărțire.