April, în vârstă de 18 ani află că toată viața ei a fost o minciună. Totul începe cu moartea mamei sale. Trezită după o săptămână, singură în spital, casa lor suferind un incendiu, mama sa murind, iar ea neamindindu-şi nimic din acea noapte. E nevoi...
-Pământul către April. Scoasă din gânduri, îl văd pe Gus cum îmi face cu mâna să-mi atragă atenția.
-Îmi pare rău, ce ziceai?
-Am spus că am terminat de curățat rana, dar tot ar trebui să mergi la cabinet. Acolo au multe plante medicinale şi calmante.
-Sigur.
-Atunci eu am plecat. Ai grijă să nu ți se infecteze rana.
-O să am. Acesta pleacă, iar eu rămân din nou singură. Mă uit la patul lui Abby şi mă întreb oare pe unde o fi. Cineva bate în uşă apoi intră şi o văd pe Abby. O Abby îmbujorată şi ciufulit toată.
-În sfârşit a plecat Romeo. Bună dimineața rază de soare.
-Cine-i Romeo?
-Augustus.
-Glumeşti? Arunc cu o pernă în ea. Încetează cu asta! Nu e nimic între noi, nici nu e genul meu.
-Şi cine e genul tău? Rânjeşte şi se sprijină de birou. Alaskan am vrut să spun, dar m-am oprit la timp. Arunc un ochi mai atent la ținuta ei, am văzut tricoul ăsta la el ieri.
-Unde ai fost aseară? O întreb în schimb.
-Am dormit la Alaskan. O spune şi ceva îmi puşcă inima când dă glas acelor cuvinte.
-Alaskan? Îmi inspectează fața.
-Da. Nu te deranjează, nu ? Mă uit în altă parte când ochii încep să mă usture.
-Normal că nu.
-Bine. Nu e nimic între voi, din câte am văzut.
-Nu.
-Bine. Eu intru la duş. Abandonează tricoul pe pat şi pățeşte goală spre baie. După ce închide uşa, ochii îmi poposesc pe tricoul lui şi o lacrimă îmi alunecă pe obraz, o şterg repede. Nu am să plâng. În niciun caz. Nenorociți ăia tot vor veni odată şi odată după mine, iar eu voi fi pregătită să-i nimicesc. Dau plapuma de pe mine şi ies din pat. Port doar un tricou şi lenjerie. Mă îndrept spre şifonier ținându-mă de tot ce apuc când uşa se trânteşte la perete, iar un Derek nedormit şi ciufulit tot apare în prag. Îmi inspectează corpul vlăguit şi înjură în barbă, intră şi mă strânge în brațe.
-Derek. Nu pot să respir! Îl bat pe spate până îmi dă drumul. Mă apucă de umeri şi mă analizează din cap până în picioare.
-O omor. Jur că o strâng de gât! Oftez.
-Nu ai să faci nimic. O altă voce se aude şi amândoi ne întoarcem. Alaskan apare în prag în timp ce porneşte spre noi. Are părul ud, cea ce înseamnă că a făcut un duş. Mă întreb de ce nu l-a făcut cu Abby, dacă tot o lasă să îi poarte hainele şi dorm împreuna. O imagine cu ei doi stând îmbrățişați mi se infiltrează în minte şi o încerc să o alung. Nu te duce în direcția aia! Te vei rănii singură. Abby e prietena ta, la fel şi Alaskan..
-Cum adică nu!? Exclamă Derek furios. Alaskan oftează şi îşi trece o mână prin păr.
-Discutăm când eşti treaz! Io taie el. Nu se uită la mine şi îmi evită privirea. Aşa se simte o inimă frântă? Fiindcă mă doare ca naiba..Îmi dau părul după urechii şi mă îndrept spre geam. Briza răcoroasă de dimineață îmi învăluie nările. Trag aer cu nesaț, iar plămâni mă ard. Miroase a iarnă efectiv, dar e mijlocul toamnei. Totuşi. Aud un pufnet.
-Nu credeam că eşti atât de cretin! Mă întorc la timp când îl zăresc pe Derek cum se repede la gâtul lui Alaskan. Acesta îl evită şi îl trânteşte pe jos, se pune deasupra lui.
-Băieți! Țip la amândoi şi îşi ridică privirile deodată spre mine. Alaskan are ochii roşi iar Derek albaştri. Uite un lider şi novicele său. Alaskan se dă de pe el, iar acesta se ridică.
-Dacă nu era ea aici, îți rupeam beregata. Aşa că mulțumeştei ei! Arată spre mine, apoi pleacă trântind uşa în urma lui. Icnesc. Rămân singură cu Alaskan şi tot nu se uită la mineee! Oare e supărat pe mine pentru ziua de ieri. S-au dezamăgit..? Neştiind ce să spun, mă îndrept spre pat să îl aranjez.
-Dacă o cauți pe Abby,..să ştii că e la baie. Simt mişcare în spatele meu, dar nu îndrăznesc să mă întorc.
-Tu..cum eşti? Adică,.. te simți bine? A nevoie de ceva? Oftez.
-Sunt bine. Cred.
-Ai trecut pe la doctorul nostru?
-Ăăm nu. A fost o rană banală, s-a şi vindecat? Pufneşte.
-Ştii că pot simți mirosul sângelui, nu? Înghit în sec. Zăresc hainele de ieri pe jos şi mă aplec să le ridic, proastă idee. Icnesc de durere şi îmi înconjor trunchiul cu o mână. Trag aer în piept şi mă întorc spre el.
-De la asta. Vezi? Am sângele Samanthei pe ele. Fac câțiva paşi, cât să-l ocolesc suficient de mult şi pun hainele în coşul cu rufe. Dă să mai spună ceva, dar tocmai atunci iese Abby din baie.
-Bună. Mă schimb şi vin imediat. Se întoarce spre mine. Vi cu noi sau rămâi în cameră să te odihneşti?
-Nu, duceți-vă. Îmi voi face un duş şi îl aştept pe Gus. Alaskan pufneşte şi mormăie ceva, apoi iese din cameră.
-Oare ce-o avea nătăflețul ăsta? Dau din umeri şi intru în baie. Îmi place să avem cadă şi cabină cu duş. Dau drumul la apă cât îmi i-au eu un prosop şi mă dezbrac. Îmi permit să lenevesc puțin cât să mă relaxez, măcar un pic. Stau şi mă gândesc cum s-a schimbat viața mea la 180°. Ne mutam des, şi nu prea apucam să îmi fac prieteni cine ştie ce, iar dacă stau să mă gândesc mai bine, amintirile mele sunt cam forțate şi în ceață.
Ies din baie înfăşurată într-un prosop mai pregătită ca niciodată să aflu mai multe despre trecutul meu şi mai ales, să discut cu Edward şi băieți despre tot.
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
