April, în vârstă de 18 ani află că toată viața ei a fost o minciună. Totul începe cu moartea mamei sale. Trezită după o săptămână, singură în spital, casa lor suferind un incendiu, mama sa murind, iar ea neamindindu-şi nimic din acea noapte. E nevoi...
-Nu mă atinge! Se dă în spate şi îşi pune mâinile în sân.
-Bine. Ridic mâinile în semn de pace. Încă nu se uită la mine. Dar vreau să o facă. Şi ce ai spus că căutai ?
-N-am spus.
-Corect. Dă din cap şi trece pe lângă mine. Atunci când ne îndreptăm spre uşă, vocii se fac auzite şi clanța se mişcă.
-Rahat! O aud cum înjură înainte să o trag după mine sub biroul directoarei. Se zbate şi mă împinge iar eu îi fac semn să tacā. Îi pun mâna la gură şi se încruntă.
-Shh!
-Da. Daa. Sigur că ştiu cât e de importantă dar ți-am spus. Nu.. Ascultă-mă.. Nu pot să văd cine e dar după voce sunt destul de sigur că e femeie şi se ceartă cu cineva la telefon, un bărbat.
-Nu îşi poate folosi puterile, deci e fără apărare. Exact! Încerc să ciulesc urechile la conversație pentru ami da seama despre cine e vorba, dar zvăpăiata dintre picioarele mele nu stă cuminte deloc.
-Mmm! Se uită urât la mine şi în secunda următoare îşi înfige dinți în palma mea.
-Îhh.! Mă abțin să nu fac zgomot dar e greu să fac asta când sunt lovit din toate părțile.
-Stai puțin. Cine e acolo?
Rahat. Rahat. Rahat! Gândeşte, gândeşte! Îmi vine o idee cum să scap de femeia asta dar am nevoie de băieți. Încerc să mă calmez şi le transmit că am nevoie de o distragere. Derek mi a auzit mesajul şi vine încoa dar tot am nevoie să o potolesc pe April, aşa că fac primul lucru care îmi vine în minte, o sărut. Nu pot minți, am vrut să o sărut din nou, oh şi cât m-am abținut să nu o fac. Dulceața buzelor ei îmi inundă simțurile şi mai ales judecata. Uit de absolut tot ce mă înconjoară şi o trag mai mult spre mine. Îşi înfige degetele tremurând în părul meu şi geme când o muşc de buză. Faptul că stă între picioarele mele nu mă ajută absolut deloc, dar cineva nu se plânge. Mă încalecă de-a dreptul şi se lipseşte mai mult de mine, preluând ea controlul.
-Trebuie să plec, vine cineva! Apelul se încheie nu înainte de a auzi bărbatul cum îi pronunță numele Sarei şi April. Ne desprindem din sărut când rămânem fără aer, respirăm sacadat. Strânge tricoul în pumni şi îşi aşează capul pe pieptul meu, oftează.
-Alaskan? Derek îşi face imediat prezența şi închide uşa după el. April se ridică şi iese prima, apoi o urmez şi eu.
-Ai văzut cine a fost aici? Îl întreb iar acesta dă negativ din cap. Firar!
-Eu trebuie să plec. Mă întorc spre ea să o opresc dar deja e la uşă şi iese. Îmi trec nervos mâinile prin păr.
-Ce s-a întâmplat aici?
-Nimic. Trebuie să aflăm cine a fost aici. Vorbea la telefon cu un bărbat, iar acesta a menționat numele Sarei şi al lui April.
Bine. Ne luăm tălpăşița şi ne întoarcem înapoi în sală, unde toți sunt aşezați într-un cerc uriaş. Ştiu cercul ăsta, oare cine se bate? Abby vine la mine fix când îmi fac loc printre copii să arunc o privire în caz că trebuie să intervin.
-Să văd ce poți ciudato! Sam i-a poziție de luptă în timp ce April doar stă acolo şi o priveşte cu ură. Strânge mânerul sabiei până i se albesc degetele. Se vor răni sau mai degrabă Sam o va răni, e crudă când vine vorba de mânuirea sabiei. Dau să mă duc spre ele dar Abby mă opreşte.
-Haaa! Sam îşi face avânt şi o atacă, în timp ce April îi parează orice mişcare. Îi face o mică taietură pe braț şi începe să rânjească. Asta nu i bine deloc. Într-o secundă sabia lui April e cuprinsă de flăcări şi o atacă pe Sam. Îi parează fiecare mişcare până ce amândouă cad la pământ. Sam țipă de durere şi îşi apasă rana de pe abdomen, iar şiroaie de sânge îi pătează acum bluza. April se ridică şi îi pune sabia la gât.
-Acceptă odată că te-am învins! Îi împing pe cei din calea mea şi intru între ele.
-E de ajuns! Mă aplec peste Sam şi îi apăs pe rană. Aceasta începe să plângă şi îşi înfăşoară mâinile în jurul gâtului meu. O ridic de jos pregătit să o duc la cabinet când April mă prinde de mână.
-Alaskan...
-Am spus ajunge! Ce aveai de gând April, să o omorii?? Îşi pune mâinile la gură şi suspină. Observ că are sânge pe mâini dar nu dau importanță la asta acum. Nu când idiotul de Augustus vine lângă ea şi îi i-a sabia din mâini. Nu când îi mângâie creştetul capului şi îi spune că va fi bine. Nu când acesta o îmbrățişează, iar ea îi acceptă atingerea. Văd negru în fața ochilor. Le întorc spatele şi mă grăbesc să o duc pe Sam la cabinet.
*
Abby a venit la mine mai târziu. N-am plecat de lângă Sam. Doctorul nostru i-a pus câteva copci, iar mâine va fi ca nouă. Dar nu înțeleg, hainele ei erau îmbâcsite de sânge.
-Nu ai procedat bine. Abby vine şi se aşează lângă mine.
-Nu vreau să aud.
-Normal că nu vrei. Dar ca să ştii, Sam a provocat o şi a rănit o când se antrena.
-Despre ce vorbeşti?
-April doar se apăra. În plus nici tu nu ai reacționat bine când acel băiat a spus că mama ta nu te-a vrut. Mai ştii? Aproape l-ai sfâşâiat, dar noi am fost acolo. Ştii că Sam e o prefăcută şi ar face orice să îți atrage atenția. Oftez. Firar să fie.
-Ea cum e..?
-Te vei duce şi vei afla singur. M-am săturat de voi doi ştii? Amândoi țineți unul la altul dar niciunul nu face nimic, doar încearcă să îl protejeze pe celălalt. Nu mai sunteți copii.
-Nu ştii multe..
-Ştiu mai multe decât crezi. Doar dacă ai răbufnit când erai copil nu înseamnă că o vei rănii mereu. Aceasta se uită şi zâmbeşte ştrengăreşte, apoi se ridică. De unde ştie afurisita de întâmplarea aia?
-Acum fuguța la ea, probabil are nevoie de tine. Oftez. Nu sunt pregătit să dau ochii cu ea acum. Dar am nevoie să o văd...
Ei bine capitolul 13 este aici cum am promis. M-am uitat din nou la To the Forest of Fireflies' Light( În pădurea luminii licuricilor/ anime) şi m-am simțit inspirată. Cred că de acum în colo când nu voi avea chef de scris sau inspirație, mă voi uita la un film romance 😅❤. ( şi scuza-ți greşelile dar abia l-am terminat de scris) <3333
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
