iv.

22 5 0
                                    

ce păcat, omule
ai ajuns o oglindă a lumii și ai luat tot ce era mai rău
te-ai crezut greșit
te-ai văzut urât
ai decis să te schimbi
devenind persoanele ce le credeai perfecte.

oh, ce păcat
ființă unică și proastă
ți s-au tocit oasele de la atâta alergat după faima ce tot nu ai obținut-o

mare pierdută printre steleUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum