Împotriva trecutului

CAPITOLUL TREI

― Este prima dată când o aud vorbind, constată cel cu părul mov, mușcând apoi dintr-un măr.

El mi se pare genul acela de tip rezervat, căruia îi place mai mult să observe decât să participe. Acum, după ce a făcut remarca, prin mușcarea din măr îmi dă de înțeles că nu vrea să aibă replică.

― Vedeți ce pot să fac? Să scot tot ce este mai rău din femei, se laudă Clyde.

― Ne-ai impresionat, rostește în batjocoră Rowan.

― Nu vei găsi nimic rău în ea, comentează Sere. Este fiică de preot, este o bijuterie de fată, așa că nu vă faceți speranțe de nici un fel.

Îmi pică fața la propriu. Mă uit la ea revoltată, nevenindu-mi să cred ce le spune. Nu, nu am convenit să ținem viața mea secretă, dar acum îmi dau seama ce bine era să-i spun că nu vreau ca oamenii să mă privească așa cum mă priveau acasă. Ea nu observă cât de tare m-a deranjat.

― Glumești? sare Melody în scaun. Drace', ce tare! Oh, scuze, strânge din buze. Nu am zis cuvântul ăla urât. Am vrut să zic ,,Doamne!".

Exact astfel de comportamente speram să evit.

Am simțit privirea lui Rowan sfredelindu-mă, dar nu am îndrăznit să mă uit la el. Că-și amintește sau nu, el era dovada că Anna, fiica de preot, nu era cuminte și dovedise asta la doar 16 ani. Pentru câteva momente am avut o teamă ― dacă spune tuturor? M-am uitat la el speriată și l-am surprins privindu-mă intens. Avea ca întotdeauna, un aer misterios care ridica și părul de pe mine. Mă punea în dificultate. Nu știam niciodată ce gândește, nu transmite nimic. Tocmai de asta timp de 1 an, până a plecat, pur și simplu am trăit într-o confuzie uriașă. Nu înțelegeam de ce nu-mi aruncă nici măcar o privire.

― Este indulgentă cu noi, păcătoșii, a glumit Sere.

Deja mă enerva comentariile ei și începeam să mă simt mai mult decât prost.

― Mă gândesc, altfel nu era prietenă cu o tipă sălbatică ca tine, a râs sub formă de glumă Melody. Ceva îmi spune că nici foarte creștină nu ești.

Mă uitam în farfuria mea de ceva timp și nu mai aveam nici poftă de mâncare. Ajunsesem subiectul lor, iar toate planurile mi se duceau pe apa sâmbetei. Se dusese cu noul început. Îmi aveam coșmarul în fața ochilor, iar acum toată lumea știa că sunt fiica unui preot și, mai presus de toate, erau șanse ca Rowan să spună tuturor ce am făcut. Va dați seama ce bârfă bună ar fi asta.

― Nu este treaba mea să-mi pese ce faceți și în ce fel, am spus ca să lămuresc chestia asta o dată pentru totodată. Puteți să rostiți înjurături sau să faceți orice altceva. Serios! Nu este treaba mea!

― Bine, nu că ne-ar păsa părerea ta, a
mormăit Rowan, iar capul mi s-a întors fulgerător în direcția lui.

Era prima dată când vorbea cu mine. L-am primit mută de uimire, ca și cum mi-ar fi aterizat un asteroid în cap. Mi-a susținut privirea și nu am putut să nu salivez din nou văzându-i buzele arcuite, nasul micuț, ochii incredibil de verzi și mari, sprâncenele doar puțin stilizate, deloc exagerat, într-una dintre ele îi lucea un cercel de argint sau aur alb, simplu, rotund. Părul negru, tuns foarte scurt în laterale și mai lung sus, ciufulit într-un mod atent și voit, îi dădea aerul rebel. Hainele scumpe, dar care nu aveau nici un brand la vedere, negre, accentua această imagine. Tatuajele care ieșeau de sub haine dovedeau fără doar și poate că exact așa era. Era chipeș, perfect, rău. Interzis, deși pentru o noapte l-am avut. O blestemată de noapte.

― Nici nu trebuie să vă pese, am mormăit la rândul meu, privind imediat în altă parte. Tocmai asta ziceam: suntem liberi să ne trăim viața cum dorim, fără să ne pese de gura lumii.