April, în vârstă de 18 ani află că toată viața ei a fost o minciună. Totul începe cu moartea mamei sale. Trezită după o săptămână, singură în spital, casa lor suferind un incendiu, mama sa murind, iar ea neamindindu-şi nimic din acea noapte. E nevoi...
-Intenția noastră a fost să o speriem nu să o rănim...
-Şi? V-am dat eu voie?
-Nu. Samantha a zis..
-Normal că Samantha. Unde e Other? Se uită unul la altul iar Davide vorbeşte.
-Am fost doar noi 4..
-Mai lasă-mă. Voi nu faceți nimic fără să nu primiți ordine de la el. Mă întorc să plec dar mă opresc. Nimeni nu are voie să se atingă de April, e..sora mea acum. Cu toate astea spuse îmi i-au tălpăşița. Îmi las picioarele să mă ducă unde vor ele şi ajung la cabinet, unde e gol. S-o fi trezit? E 4 dimineața. Mă folosesc de auz şi paşi se fac auziți la bucătarie, aşa că merg acolo. O zăresc pe blat cu o cană în mână şi privind absentă pe geam. Are doar un tricou pe ea şi desculță. Soarbe din cană, unde probabil e ceai, după mirosul dulceag din aer, şi îşi trece părul după ureche, care oricum stă doar cum vrea el. Am observat asta, pe lângă multe alte lucruri. Cum ar fi pistrui ei şi alunițele în formă de constelație de pe obrazul drept. Oftează şi se întoarce spre mine, încremenind când mă observă. Mă duc leneş spre ea şi mă razm de masă. Stând acolo cocoțată şi cu cana în mână, îmi aminteşte de mama. Obişnuiam să o găsesc aşa în fiecare dimineață când mă trezeam, asta până să apară pacostea asta. Îmi revin din gânduri şi scot cea mai mare tâmpenie posibilă.
-Cum te simți? Se uită din nou la mine iar în ochii ei pot observa că nu se aştepta.
-Momentan bine. Dar nu datorită vouă. Se încruntă şi îşi îndreaptă toată atenția asupra cănii, iar abia acum observ că nu mai are bandajele, doar un plasture la tâmplă.
-Am vorbit cu ei şi o să îş ceară scuze.
-Sigur. Dă vina pe ei. Mijesc ochii la ea. Doar nu crede..
-Ce tot îndrugi acolo?
-Ai fost cu ei.
-Ba nu.
-Ba da! Ți-am simțit mirosul. Oi fi eu un eşec colosal dar nu sunt proastă, Alaskan! Îmi place numele meu rostit de acele buze rozali, mă întreb oare dacă..concentrează-te idiotule!
-Stai, stai aşa. Cum adică mirosul?
-Nu ştiu, e greu de spus. Fiecare persoană cu care intru în contact are un miros specific lui. Asta seamănă cu natura lupilor. Aşa ştim fiecare persoană, după mirosul lui. O avea gene de lup? Damon era lup, poate a moştenit abilități de la el. Interesant.
-Şi care e al meu? Se uită din nou la mine şi probabil că se gândeşte dacă să spună sau nu.
-De câine ud. Mă încrunt şi pufnesc, pregătit să îi spun câteva cuvinte de ocară, dar ceva nu mă lasă. Cuvintele mi se opresc în gât atunci când îi văd zâmbetul iar urechile mele se bucură de chicotitul, care se pare, că vine de la ea.
-Glumeam. E mirosul de ploaie sau pădure.
-Hmm. Asta are sens. Dă din cap absentă şi se uită din nou pe geam.
-De ce te-ai trezit?
-Nu puteam să mai ațipesc la loc. Mă enervează că se tot uită pe geam, ce dracu face?
-La ce te tot uiți? Ridic puțin tonul. Tresare.
-Nu ştiu, e greu de explicat. Dar de un singur lucru sunt sigură. E ceva acolo care mă cheamă la el şi am un sentiment, nu prea bun. Mă încrunt. O loat-o razna? E grav atunci.
-La ce te referi?
-Ce am văzut acolo..a fost..bizar. În fine. Îşi dă picioarele jos de pe blat, urmat de restul trunchiului, dă să facă un pas dar se dezechilibrează şi se ține de blat. Nu pierd nici eu timpul şi îmi înfăşor mâna după talia ei. Căldură corpului ei îmi arde degetele, probabil e normal pentru un vrăjitor de foc.
-Eşti bine? Duce mâna la tâmplă şi înjură.
-Mmm.Firar!
-Eşti ok? Ridică privirea spre mine şi îşi masează tâmpla.
-Voi lua o pastilă de cap. Se mişcă în brațele mele şi se depărtează, apoi pleacă ținându-se de tot ce apucă. Îmi i-au un pahar cu apă şi merg să mă culc.
* A doua zi, dimineața devreme am avut antrenamente. Toți. Nu conta că erai un Specialist sau practicant al magiei, apoi am mers la cantină, unde toți şuşoteau. Am vrut să merg la Abby, care s-a grăbit la April, iar eu am ciulit urechile.
-Eşti bine? Nu te-a rănit?
-Mă doare puțin mâna. Atât.
-Idiotul. O să îi spun lui Alas, îl v-a învăța minte.
-Alas?
-Alaskan, nu îi place să i se spună pe nume.
-Nu.
-Poftim?
-Am spus nu. Şi aşa mă urăşte, nu vreau să aibă neînțelegeri cu haita lui din cauza mea!
Deja începe să mă enerveze toată situația asta. Ce dracu s-a întâmplat? Aud şuşoteli şi trag cu urechea.
-Am auzit că a lovit-o urât la antrenament. Era să îi rupă mâna, a avut noroc.
-Eu zic că Other nu mai are mult si..fix atunci intră în cantină şi toată lumea tace. Are un rânjet de învingător pe față dar îi piere când mă vede. Mă ridic şi îl prind de gât
-Ai ceva de mărturisit? Pufneşte.
-Du-te dracu! Rânjesc ca un maniac. Îl prind de păr şi îl dau cu capul de masă şi cade jos, apoi mă pun peste el să îi mai dau un pumn dar ceva mă prinde de mână.
-Ajunge. Ochii ei verzi mă ard, iar vocea ei blândă îmi face pielea de găină. Poate cineva să îl ducă la cabinet? Se uită în jur şi nimeni nu zice nimic. Vă rog ? Simon şi Davide apar de nicăieri şi îl ridică pe Other care zace inconştient, cel mai probabil. Iar fata de lângă mine se face mică atunci când privirile celor doi cad asupra ei.
-Doar eu am voie să mă leg de ea! Spun tare şi clar să mă audă toți. Nimeni altcineva, altfel ve-ți suporta consecințele şi nu voi răspunde pentru cea ce voi face. Cu astea fiind spuse, plec de acolo.
Dacă există greşeli vă rog să mă scuzați, dar e o perioada foarte stresantă pentru mine iar familia mea mă cam stoarce de energie (
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
