Cruel Summer

Capitolul 24

Bineînțeles, va trebui să mă obișnuiesc cu multe aspecte noi. Va trebui să îmi găsesc o nouă secretară, cea de dinainte rămânând pe același etaj cu avocații angajați la firmă. Dar o voi lua pe rând și cu ajutorul asociaților mei voi face față și voi reuși să profit de această experiență și să dau tot ce am mai bun.

Restul zilei, până la cinci după-amiaza, sunt încărcat de energie și am o stare foarte bună. Sunt sub extaz, foarte încântat de reușita mea, de visul ce a devenit realitate și la asta se adaugă pozele ce le primesc aproape din oră în oră. Și cu toate că am spus că nu mă voi gândi la cine e acasă, nu am putut să nu o fac și acum că am terminat programul nu mai pot de nerăbdare să ajung acasă.

Dacă înainte Autumn a petrecut minute în compania Vanessei și tot era super atașată de aceasta... acum, după o zi în care s-au jucat cu păpușile, au pregătit cu mama prânzul, au făcut brioșe, au ieșit în parc cu părinții mei, s-au uitat la desene, probabil că n-ar mai vrea să se despartă de ea. M-au bucurat pozele și mi-au adus zâmbete pe buze. Sunt fericit că dimineața sumbră a roșcatei a fost lăsată în trecut și acum se distrează împreună cu fiica mea, trăiește cu ea. 

Îmi iau la revedere de la cei trei, care au înființat firma, mulțumindu-le încă odată pentru șansa oferită și odată ce ajung la mașină, demarez în trombă spre casă. Mă opresc pe drum să cumpăr o sticlă de vin, trei buchete de flori, unul fiind mai micuț pentru princess a mea și o cutie de bomboane tot pentru ea. Nu sunt adeptul sărbătorilor, dar știu că acum vreau să petrec împreună cu familia, cu cei dragi mie, căci am ajuns acolo unde îmi doream încă de când am decis să dau la drept. 

Voi discuta și cu Killian, iar vineri seara dacă vor putea cu toți, voi rezerva la un restaurant și voi sărbători cu ei faptul că am devenit asociat. 

Când deschid ușa casei, două brațe mici îmi înconjoară picioarele și mai, mai să mă dezechilibrez. Mă aplec în jos și las cele cumpărate deoparte, luându-mi minunea în brațe, inhalând mirosul ei atât de cunoscut, bucurându-mi ochii cu chipul ei frumos, de zâmbetul ei de care îmi era dor. O pup din nou și din nou și o gâdil, făcând-o să râdă.

— I-ai luat flori lui Van? începe să strige și să aplaude, atunci când o las jos și iau din nou în mâini buchetele și plasele cu vinul și ciocolata. 

— Da, dar v-am luat și ție și mamei, îi răspund și îi dau buchețelul mic de trandafiri rozi și cutia de bomboane. 

— Ești pe drumul cel bun spre a o face iubita ta, zâmbește și se învârte în loc mirosind din flori.

Da... n-am uitat de ceea ce a întrebat de dimineață, dar am încercat să evit să mă gândesc la asta. Se pare că micuța mea își cam dorește ca eu și roșcata să fim împreună, iar mai apoi să mă căsătoresc cu ea, că cică așa fac prietenii. 

Nu știu cum o să-i explic și cum o să o fac să înțeleagă că nu e așa ușor, dar voi vedea, voi discuta cu Vanessa și vom stabili un plan. Dacă înainte aveam un plan ca să o facem să mă ierte, acum schimbăm rezultatul la care trebuie să ajungem și ne regândim pașii. 

Lăsând-o în spate, înaintez spre bucătărie de unde venea un miros plăcut și le surprind pe mama și pe roșcată aranjând masa. Imaginea este una tare frumoasă și cu toate că-mi amintește de anumite momente din trecut, este diferită. Vanessa, deși s-a simțit intimidată de dimineață, acum e în elementul ei și se observă cu ochiul liber că face totul din dorință proprie și cu plăcere. 

— Bună seara, îmi fac simțită prezența și se întorc amândouă spre mine. Ce ați pregătit bun acolo? întreb și mă apropii, îi ofer mamei buchetul cu trandafiri roșii, ce știu că îi plac, lăsând sticla de vin pe blat.

— Vanessa îi face pe plac fiicei tale și m-a ajutat și învățat să fac burgeri. Și am făcut și ceva salată și cartofi prăjiți, o să zicem că suntem la Mc Donald. 

Roșcata zâmbește slab când este lăudată și când mama o îmbrățișează dintr-o parte. Din câte se pare, a ajuns să o placă și să o aprecieze.

— Nu am știut care sunt preferatele tale, dar sper să îți placă, mă postez în fața ei și îi întind buchetul. 

Fiica mea spune că sunt pe drumul meu, însă mă simt tare stingherit acum și nu știu dacă am spus bine ce-am spus sau dacă ar fi trebuit să îi ofer altfel buchetul. Cu Estelle a stat altfel totul și nu am experiență cu femeile, nu știu ce manieră este potrivită pentru a interacționa cu ele.

— Îți mulțumesc, sunt tare frumoase.

Le apucă cu o mână și când mă aștept mai puțin, face pași spre mine și mă îmbrățișează, iar eu o trag la pieptul meu și zâmbesc.

— Mulțumesc pentru această zi! M-am simțit foarte bine aici, cu părinții și fiica ta, își șoptește aproape de ureche, încât să aud doar eu. 

— Ziua încă nu s-a sfârșit. Ți-am făcut o promisiune de dimineață și o să mi-o țin, îi vorbesc la fel de încet și o sărut pe frunte, rămânând așa pentru încă câteva secunde. 

Se simte tare bine să o am în brațele mele, parcă se potrivește și parcă este ceva corect. Totul o ia pe calea cea bună, cel puțin pentru mine. Și de aceea, trebuie să mă asigur ca și Vanessa să facă pace cu trecutul pentru a-și construi un viitor frumos.