Cruel Summer

Capitolul 22

Mă gândesc la ce mi-a spus. Familia lui, relațiile cu părinții s-au destrămat când i-a murit soția. Presupun că de atunci aceștia nu mai trăiesc precum înainte, nu le mai pasă de ce se alege de ei. 

Probabil au ținut foarte mult la nora lor... 

— Bună dimineața! Vanessa Russel, încântată să vă cunosc, iau cuvântul când termin să-i analizez și văd că și ei, la rândul lor, mă privesc.

— Bună, Vanessa! Eu sunt Caroline Lyons, iar domnul de lângă mine este soțul meu, Marshall Lyons. Ne bucurăm să te avem cu noi în această zi, îmi întinde mâna pe care o apuc și mă trage în casă, amândoi zâmbindu-mi.

Poate că totuși mi-am făcut griji degeaba și acești oameni nu sunt deranjați de prezența mea. Le zâmbesc și eu și mergând în urma lor, privesc în jurul meu. Casa e simplă, dar se observă că aici locuiește o fetiță de șapte anișori, sunt jucări în diferite colțuri, iar pe pereți poze cu ea și desene ce știu sigur că ea le-a făcut. 

— Prințesica încă nu s-a trezit. Cu ce te-am putea servi în timp ce așteptăm? sunt întrebată de către tatăl lui Chase. 

— Aș putea să merg în camera ei? Promit că nu voi face zgomot și nu o voi trezi, le propun.

— Sigur, dacă asta îți dorești. Urmează-mă, îmi răspunde Caroline și zâmbind o iau după ea.

Urcăm scările în liniște și ajungem în fața unei uși albe ce are pe ea scris cu litere aurii numele lui Autumn, precedat de Princess. Bunica acesteia crapă ușa și observ o cameră toată roză, de la perdele, la culoarea pereților, pernuțe, jucării, covor, totul are nuanțe de la alb la roz. O adevărată cameră de prințesă, ruptă din filmele Disney. Iar în mijlocul patului, printre așternuturi doarme minunăția de copil. 

— Are un somn atât de liniștit, remarc și știu asta de când petrecusem o noapte lângă ea acasă la Killian. 

— Sunt rare momentele când este agitată în somn. Și suntem recunoscători pentru asta. Ne-a fost teamă după ce a murit mama ei să nu cumva să pățească ceva, să se schimbe de la copilul cuminte și plin de viață pe care-l știm. 

— Poate nu a fost atât de atașată de ea și era și mică pe atunci, mă ia gura pe dinainte, dar totuși vorbesc încet și sper ca Caroline să nu fi auzit.

— Pentru Autumn a fost de-ajuns să își aibă tatăl alături. Cel puțin până acum... mă privește când spune ultimele cuvinte.

— Ce vreți să spuneți? 

— Nepoata mea te adoră și din câte am înțeles, de-abia ce v-ați cunoscut. Ieri, după ce s-a plâns de tatăl ei, a început să ne vorbească de tine, de faptul că iubește când o iei în brațe și o mângâi pe păr, de săruturile pe frunte, a spus că ar mânca la fiecare oră din zi sau din noapte brioșele ce i le-ai făcut sâmbătă. S-a supărat pe tatăl ei pentru că a înțeles că din cauza lui nu îi ești bonă și crede că nu te va mai întâlni deloc. 

Sunt cuvinte mare, chiar și venite din partea unei fetițe. Știm cu toții că copii spun mereu adevărul. 

Și totuși, parcă nu-mi vine să cred. N-am făcut nimic ieșit din comun, a fost totul instinctiv. Pe de-o parte mi se umplu sufletul de căldură, de fericire să știu că Autumn mă vrea în viața ei. Iar pe de altă parte sunt puțin tristă că am provocat o ruptură între tată și fiică. Nu era nevoie de asta și o să mă asigur că îi voi împăca. Și îi voi păstra pe amândoi, îi voi lăsa să mă ajute să-mi găsesc un drum în viitorul fără balet, cum mi-a promis Chase. 

— Va fi foarte fericită când se va trezi și te va vedea, o aud mai apoi și o văd cum îmi zâmbește.

— O voi face eu să înțeleagă că tatăl ei îi vrea doar binele. Și îl va ierta, mă voi asigura de asta, îi spun și mă sprijin de peretele de lângă ușă, privind înăuntru la ea. 

— Nu știu ce părere are fiul meu despre tine, nu știu prea bine ce a făcut, dar la o primă întâlnire, eu te plac. Cred că vei fi o influență bună în viața nepoatei mele și vei aduce lucruri bune în familia noastră.

Nici prin gând nu mi-ar fi trecut azi noapte că dimineața se va desfășura așa și că voi ajunge față în față cu părinții lui Chase. Nu credeam că mă vor plăcea și nu mă așteptam să-mi spună mama lui că mă place și practic să își dea acordul ca eu să fiu parte din viața lor, a tuturor. 

— Nu sunt nici eu perfectă și am traumele mele, dar sper să nu vă schimbați părerea despre mine și sper să fie așa cum spuneți, îi vorbesc.

— Sunt sigură că așa va fi, îi aud cuvintele aproape de ureche și când mă aștept mai puțin, mă îmbrățișează. 

Și e acea îmbrățișare care ți-o dă un părinte, plină de căldură, iubire și protecție. 

Se poate ca, pentru prima oară în ultimii ani, vara să-mi aducă ceva frumos? Prin Chase, Autumn, Killian, soții Lyons și cine știe ce va mai urma?