Simt că am mai scris asta,
Dar nu-mi amintesc de ce,
De parcă aș fi rescris ceva.
Nu știu de ce simt asta
Și mă omoară pe interior,
Chiar dacă încerc atât de mult,
Iar eu sunt la limita disperării.
Poate am rescris ceva clișeic,
Cum ar fi o poveste obișnuită
Sau o poezie mai neobișnuită.
Stați așa, oameni dragi și buni...
Îmi amintesc ce s-a întâmplat,
Dar cum am reușit să-mi amintesc?
Asta mă întreb și eu,
Deoarece am dat de un text,
De care am uitat complet
Și care mi-a trezit amintiri sumbre,
De parcă cineva m-a înțepat
Cu un ac de siguranță,
Dar care a ajutat extrem de mult.
Mă apuc să scriu la acel text,
Însă mă opresc în același loc,
Unde m-am oprit din scris,
Atunci când nu aveam inspirație.
Cred că asta a fost paradoxul meu,
Un text fantomă, sumbru, ciudat
Și extrem, dar extrem de cunoscut.
ESTÁS LEYENDO
Apus de Soare ( FINALIZATĂ )
PoesíaApus de soare E ultima zi, e ultima noapte Când mai stai lângă mine. Apoi cu dulce șoapte Ai să-mi spui: Iubitul meu, rămâi cu bine! E ultima zi, e ultima noapte Când îți spun că te iubesc. Aș vrea să opresc timpul Dar, din păcate nu reușesc...
