Circuitul

Inainte

Admirând din tribune lumea care aclama ma uit la linia de sosire curioasa sa văd cine trece victorios. O urma de frica îmi impanzeste corpul, dar trece repede și este acaparata de bucurie, caci văd ca mașina roșie câștigătoare este chiar a lui, a fratelui meu Elliot. Îi urmăresc cursele de când a început iar întodeauna a dat dovada de talent și pasiune pentru sportul mult iubit de către persoane din toată lumea, formula 1. Oricine știe de acest sport și deși nu toată lumea se uita, sau urmărește fiecare cursa, este bine cunoscut faptul ca este un sport dur și făcut doar pentru cei mai buni. Elliot este campion de 5 ani la rând și este aproape sa bată toate recordurile posibile, deși plecat mai mult de acasă, toți ne bucurăm pentru succesul lui și încercam sa-l susținem mereu, măcar unul dintre noi fiind la fiecare cursa. Este uimitor ce a putut realiza in doar câțiva ani, și deși mi-as fi dorit și eu sa fiu unul dintre adversarii lui știu bine ca pentru o fata este prea greu sa performezi in acest sport. Nu datorită faptului ca "fetele sunt șoferi mai prosti" caci asta nu poate fi mai fals ci pentru ca datorită vitezei cu care merg pe circuit forța G este una mult prea mare, iar pentru a putea concura trebuie sa ai destul de multă forța si sa îți antrenezi mult corpul dar mai ales partea gâtului care trebuie sa reziste acestor forțe pentru a nu te răni. Fiind prins in centuri corpul tău este fixat de scaun dar capul nu este fixat de nimic si impactul fiecărei curbe sau fiecărei accelerări si decelerării este unul uriaș. Fără sa ma gândesc prea mult sar sa-mi îmbrățișez fratele atunci când ajunge la noi, unde sta restul echipei, toți oamenii care lucrează si se chinuie pentru a-l ajuta sa câștige.
-Mack, am reușit! Striga Elliot către mine atunci când se retrage din îmbrățișare.
-Încă una...îi spun fericita iar acesta da din cap aprobându-ma. Pe parcursul anului au loc mai multe curse, pe diferite circuite din toată lumea, cum sezonul a ajuns aproape la sfârșit, înseamnă ca mai este doar o cursa care poate definitiva terminarea campionatului. In momentul de fata fratele meu este la egalitate cu Kevin, rivalul sau, iar cine câștiga următoarea cursa castiga campionatul. La câteva minute după Kevin trece pe lângă noi salutându-se cu o mișcare scurta a capului, mie făcându-mi discret cu mana. Il cunosc pe Kevin de când fratele meu a intrat in lumea curselor, aceștia fiind rivali din copilărie, de la cursele de carturi la care participau. Deși rivalitatea lor este mai mult o prietenie competițională, pe circuit dau totul si se atacă ca si cum s-ar urâ.
Câteva ore mai târziu imi strâng lucrurile din camera de hotel pregătindu-ma pentru un zbor lung. Plecam acasă pentru câteva zile, pana când Elliot va trebui sa se ducă in Abu Dhabi, acolo având loc ultima cursa.
-Vei fi acolo? îmi striga Elliot din capătul ușii
-O sa încerc, am un proiect de terminat pana la sfârșitul săptămânii dar încerc sa-l fac pana la terminarea antrenamentelor
-Ok, nu vreau sa te presez. Ii zâmbesc strâmb și ma întorc la împachetat, deși știu cat de mult își dorește sa fiu acolo, munca nu îmi permite întotdeauna. Lucrez de acasă, fiind programator, dar am deadline-uri și cateodata timpul ma presează.
Îmi închid repede bagajul și îl urmez pe Elliot pana la mașina, bucurându-ma ca eu sunt ceea care va conduce acum. Așezăm geamantanele in portbagaj și Elliot îmi arunca cheile mașinii. Ma uit câteva secunde la mașina pe care urmează sa o conduc și îmi vine sa urlu de bucurie. Este un Ferrari 458 Spyder, rosu, cu motor de 4.5 L, V8 cu o putere de 562 hp, un adevărat vis. Ma urc la volan, aranjandu-mi scaunul și oglinzile, ca mai apoi sa pornesc motorul și sa calc accelerația.
-Și credeam ca eu sunt pilotul de formula 1, rade Elliot, știind foarte bine ca iubesc sa conduc iar o bijuterie ca asta trebuie condusă așa cum merita, turată si accelerata pana la podea, caci de ce ai lua un Ferrari ca sa mergi cu 50km/h. Făcând slalom printre mașini și mai luând câte un galben ici și colo ajung in timp record la aeroport făcându-l pe Elliot sa bata din palme mândru, caci este mândru de sora lui mai mică care a învățat tot ce se poate despre mașini de la el, și care ii împărtășeste aceeași pasiune.
Intrând in aeroport inspir adânc și ma poziționez pe culoar pentru a trece de fiecare punct de inspecție necesar, echipa pregătind de fiecare data un avion privat pentru Elliot. Așteptând pentru a fi gata sa ne urcam in avion, aud o voce cunoscuta strigându-ma
-Buna, Mackenzie. Dau scurt din cap iar acesta continua strângând mâna fratelui meu. Buna cursa, data viitoare nu vei mai câștiga.
-S-o crezi tu, nu te las sa câștigi campionatul
-Nu te-ai saturat după 5 ani, mai lasă loc și pentru alții, spune Kevin dându-și ochii peste cap
-Încă nu m-am saturat, dar atunci când va fi cazul o sa te anunț
-Drum bun, bănuiesc ca va duceți in Groningen.
-Da, este timpul sa mai treacă și pe acasă, spun batandu-l pe Elliot pe umăr.
-Drum bun și tie, ii uram și noi lui Kevin înainte de a pleca.
*o săptămâna mai tarziu*
-Oh nu! Mașina cu numărul 11 a luat foc!
-De ce nu vin mai repede?
-Ce se întâmpla?
-Sunați încă o data! Mai repede!
-Noel, Noel, ce se întâmpla? De ce nu vin? Ma agat de umărul lui Noel, șeful echipei, îngrijorarea făcându-și loc rapid in sufletul meu
-Nu știu, o sa încerc sa aflu și sa rezolv cât mai repede, dacă mai sta mult acolo nu o sa mai poată ieși.
-Mack! Îmi aud numele strigat si ma intorc rapid sperând ca poate poate vocea este a lui Elliot
-Kevin.., dezamăgirea mi se citește din voce fără sa vreau
-Nu știu ce s-a intamplat, era in spatele meu, si dintr-o data...bum, a intrat in parapet si a luat foc.
-Noel spune ca i s-au blocat rotile, ca a făcut un lockup si din cauza asta, eu nu prea cred, Elliot nu ar putea face o greseala atât de mare niciodată.
-Nici eu nu cred ca asta a fost problema, m-am uitat atent. Uite! Au venit sa stingă focul.
Ma intorc spre ecran cu sufletul la gura așteptând ca aceștia sa stingă focul. O mana se întrevede din mașina, dorind sa-si facă loc pentru a ieși, dar dintr-o data un sunet asurzitor acaparează agitația, iar eu cad in genunchi pe asfalt, mașina lui Elliot explodand. Deși reușesc intr-un final sa stingă flăcările, ce a mai rămas din mașina...ma face sa cred ca fratele meu nu a supraviețuit. Nici nu observ când brațele lui Kevin se strâng in jurul meu, încercând parca sa ma protejeze de toată suferința.
-O sa aflu adevarul chit ca este ultimul lucru pe care îl fac. Spun printre lacrimi, iar Kevin doar ma strânge mai tare in brațe, probabil simțind încordarea mea.