Capitolul 8

6 0 0
                                    

Erica

Nu am putut dormi toată noaptea. M-am întors pe toate părțile posibile dar în zadar. Mă ridic în pat pe la 6:10. Când trec pe langa oglinda ceva îmi atrage atenția. Când mă întorc văd că ochii mei sunt roșii iar buzele mele sângerează din cauza unor colți extrem de ascuțiți dar ce mă sperie și mai mult e lanțul.
Observ o mica arsura la gat, fix unde era lanțul. Întind mâna să îl dau jos dar sunt izbită într-un perete. Pufnesc nervoasa și mă ridic de jos. Mai întind încă o dată mâna să îl dau jos dar sunt din nou izbită dar de data aceasta de tavan. Țip atât de tare încât cred că am trezit toți vecinii.
Brusc aud clanța și glasul mamei care mă întreabă dacă sunt bine.

Pocnesc repede din degete iar ușa se închide zgomotos. Ce mă fac acum?
Aud o voce bărbătească dincolo de ușă și îmi dau seama cine e.
- Erica, deschide ușa! îl aud pe Mădă.
- Nu!
Cred că își dă seama ce se întâmplă deoarece îi spune mamei să plece ca să poată discuta cu mine.
- A plecat! Acum deschide, te rog!
Încerc să mă relaxez iar ușa se deschide. Mădă intra și se uită după mine dar când vede unde sunt cade pe podea. Ușa se închide puternic în urma lui iar el tresare. E atât de speriat!

- Ce ți sa întâmplat? ma întreabă el, încă pe jos.
- Nu știu! Am vrut să îmi dau lanțul jos pentru că mi-a ars gatul. Prima oara m-am izbit de un perete dar a doua oara m-am lipit de tavanul asta idiot!
El doar se uita la mine și începe să măsoare camera cu pași mari.
- Încearcă să te relaxezi! îl aud spunând.
Eu doar închid ochii și inspir adânc. In următoarea secunda simt cu mă îndepărtez de tavan prea repede iar momentul acela încep să țip, oprindu-ma brusc din căzut. Încerc să pun piciorul pe pământ iar când reușesc mă lipesc de tăblia patului.
Mădă se lasă pe vine, langa mine și îmi pune o mana pe spate, masându-mă încet.
- Ne-ai speriat pe toți aseară. Îl aud mărturisind.
- Era și căzut! Mucosul ăla nu trebuia să vorbească despre asta cu tine! Ce dracu?! De ce nu are parola la telefon?
- Nu știu dar, Erica, îi e frica de tine! De când ai dispărut nu s-a mai mișcat de acolo. Nu a mai dormit, la dracu' nici măcar nu a vrut să vorbească cu noi!

In momentul ăla simt cum mă apucă din nou toți nervii. În secunda următoare văd cum un fum negru iese din lănțicul meu. Nu știu ce vede Mădă dar fuge extrem de repede de langa mine.Se sprijină cu spatele de șifonier și face ochii mari. Brusc, îmi simt capul mai greu iar eu din instinct îmi duc mâna la cap, dând de ceva tare, încolăcit și rece. Mă ridic brusc în picioare și văd că, cristalul meu e în formă de luna iar îmbrăcămintea mea normala e înlocuită cu o rochie superbă, neagra, până în pământ cu doua despicături între coapte iar în picioare observ că am niste sandale cu toc de 12 centimetri. Când mă apropii de oglindă văd că ochii mei sunt complet negri, inclusiv partea alba a ochiului. Iar capul meu are acum o pereche de coarne negre, încolăcire, superbe, iar între ele stau atârnate doua lănțișoare de argint cu cate o lună pe ele. Mă mai uit o data în oglindă și văd că pielea mea e de o tenta cenușie iar în jurul meu plutesc câteva luminițe și particule de cenușă. Când ridic mâna, din ea izbucnește o flacără extrem de mare, neagra și sclipitoare ca aceea de aseară.

Îmi ridic ochii spre Mădă și văd cât de speriat e.
- Nu te speria de mine! îi spun dar vocea mea e extrem de groasă. Îmi pun mana la gura și observ unghiile negre cu cate o lună alba pe ele și nu pot exclude brățară de argint de la mâna cu neuitata lună pe ea.
Închid ochii și încerc să mă relaxez iar când îi deschid văd că m-am schimbat înapoi.
Mă uit la Mădă și îi spun:
- Rămâne între noi tot ce ai văzut, clar?
El doar da din cap iar eu îi fac semn din cap să iasă afară din cameră că să mă pot schimba in ținută mea de școală.

★••••★••••★••••★

După ce ajung la școală văd că Emma vorbește cu Eric la ușa scolii. Dupa ce cobor din mașină îmi iau ghiozdanul de pe bancheta din spate și pornesc spre clasă, dar când trec pe langa Emma, văd că mi-a aruncat un bilețel. Îl iau și îl deschid iar pe el sunt scrise decât 4 cuvinte, acestea fiind: Ne vedem după școală.

Eu doar împăturesc bilețelul și rânjesc drăcește iar apoi arunc bilețelul fix în coșul de gunoi.
Se pare că prințesica vrea sa ne jucam, dar o să o facem după regulile mele.

In doua lumi diferiteUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum