Parfum de Scorțișoară [ Esența Iubirii - Volumul 1 ] ✔

Capitolul 2

Cassandra păși în biroul ei și fu surprinsă atunci când a observat un buchet de trandafiri albi, așezați într-un bol. Pentru câteva momente, fata nu a făcut altceva decât să analizeze florile, nevenindu-i să creadă ce anume se întâmpla. Desigur, a mai primit flori, dar, de fiecare dată, aveau o justificare. 

Le-a primit cu un anumit motiv. De la membrii familiei ei, la o aniversare sau chiar de la șeful ei după o delegație, unde s-a descurcat de minune, iar lucrurile au decurs exact așa cum ar fi trebuit. De data aceasta, însă, nu reușea să găsească o explicație pentru prezența acelor flori, de-a dreptul superbe, pe masa ei.

Clipi de câteva ori, asigurându-se că nu visează, după care căuta bilețelul, care i-ar fi oferit un indiciu cu privire la expeditor. 

Inima i se strânse puțin în momentul în care realiză că mesajul era semnat de către Sylvain Orsini, băiatul cel mare al șefului ei, care îi oferea, la final, numărul său de telefon, rugându-l să îl caute atunci când avea să primească florile. Pentru câteva momente, fata nu știa ce anume să facă, însă a găsit suficientă putere, astfel încât să pună bucata aceea de hârtie în portofel și să se com- porte cât mai normal cu putință, să nu ridice vreun semn de întrebare, ceea ce, din păcate, era aproape imposibil.

Timp de două săptămâni, Cassandra se adânci în muncă, ignorând faptul că unul dintre cei mai râvniți burlaci din America îi oferise numărul de telefon și aștepta să îl caute. Dacă asta s-ar fi întâmplat, ce anume i-ar spus? Ar fi avut suficient curaj să îl întrebe dacă voia să se mai vadă odată? Florile se ofiliseră, dar ea le fotografiase de numărate ori. Era naivă, avea o gândire mult prea romantică, dar chiar nu o interesa. Trecuse perioada aceea în care a interesat-o ce anume spuneau ceilalți despre ea, iar acum avea lucruri mai importante de făcut.

Gândul acela îi invadase mintea în timp ce se plimba printre raioanele supermarketului din centrul orașului. Cumpărase tot ceea ce se afla pe listă, dar asta nu însemna că nu mai putea pierde câteva minute, înainte să se îndrepte către casă. Unde, din nou, avea foarte multă treabă, iar o parte din ea îi reamintea că avea să stea trează până târziu. Eventual, cu un pahar de vin și cu cea mai pufoasă pătură pe care o avea alături.

O lovitură o trezi din starea aceea de visare, iar când își reveni din șoc, nu trecu mult până când o apucă tremuratul, în timp ce ochii aceia, de gheață, îi analizau fiecare centimetru al feței.

Era un bărbat atât de frumos și se mințea singură atunci când credea că nu voia ceva mai mult de la el. Exact ca fiecare femeie pe care a privit-o vreodată.

— Îmi pare rău, a fost tot ceea ce a putut spune, dar el nu a făcut nimic altceva decât să îi zâmbească îngăduitor. Timpul parcă se oprise în loc pentru câteva momente, dar chiar nu le părea rău.

Cassandra se abținea atât de greu să nu înceapă să fie prea insistentă, dar când Sylvain veni lângă ea, simți că i-au fost tăiate picioarele. Era atât de înalt, impunător, iar biata fată se rugă la toți zeii din Cer să nu facă vreo prostie și să se facă de rușine. Voia să facă o impresie cât mai bună, să nu îl sperie pe frumosul bărbat din fața ei, iar acesta să fugă, fără să se uite înapoi.

Parfumul de portocale îl izbi pe Sylvain în care se apropie de fată. Nu îi venea să creadă că o întâlnise în cel mai stupid loc cu putință. Într-un supermarket. Trebuia să se pregătească pentru o seară la restaurantul fratelui său mai mic, cu niște foști colegi de liceu și de facultate, însă chiar avea de gând să întârzie, deși știa foarte bine că Raymond avea să îl înjure pentru asta, dar nu îl interesa. Așteptase prea mult ca să dea de ea. Ar fi putut să îi ceară numărul fetei lui Julio, dar nu voia ca tatăl lui să se pre- gătească de nuntă.