Parfum de Scorțișoară [ Esența Iubirii - Volumul 1 ] ✔

Capitolul 1

Ultimul lucru de care avea nevoie era să se audă în societate că un membru al familiei Orsini nu era de încredere. Iar Julio era de-a dreptul determinat să așeze lucrurile așa cum ar trebui să se întâmple.

Pe fiul lui cel mare poate reușea să îl mai tempereze, să îi atragă atenția atunci când greșea, dar cel mic repre- zenta ilustrarea perfectă a unui munte. Cu greu putea fi convins să își schimbe gândurile și era o adevărată minune atunci când nu își ducea vreun plan de-al său la capăt. Dacă puștiul voia luna de pe cer, o lua cu tot cu o fundă neagră și s-ar fi lăudat o viață cu asta și poate chiar și o eternitate după aceea.

— Padre, am vrut doar să flirtez puțin cu o fată, nu să mă însor cu ea, ce naiba?!

Cu fiecare secundă care putea să treacă, Sylvain regreta tot mai mult că a venit să își viziteze părintele la locul de muncă. 

Nu mai bine rămânea acasă? 

Era doar o chestiune de timp până când și mama lui urma să afle adevărul, iar acest fapt avea să entuziasmeze peste măsură și fără rost. La cum o cunoștea pe mama lui, Sylvain era ferm convins că, în secunda în care urma să aducă o fată acasă, femeia care i-a dat viață avea deja să pregătească o listă de invitați pentru nuntă și urma să îi găsească fetei peste zece rochii de mireasă și, eventual, avea să pregă- tească și mărturiile.

— Asta am spus și eu despre mama ta atunci când am cunoscut-o, îi reaminti Julio, gândindu-se cât de mult a luptat până când și-a cucerit iubita, până când aceasta a acceptat să devină soția lui. Prin câte de multe greutăți au trecut din momentul în care au decis să se mute tocmai din Italia în America. 

Au venit din Europa cu doar o mie de dolari, iar acum familia Orsini se află în top zece cele mai bogate familii din New York. Și asta doar datorită dorinței de mai bine, a perseverenței și a încrederii pe care au avut-o unul în altul.

Fără să vrea și pentru a evita încă o lecție de viață, ochii lui Sylvain au privit dincolo de peretele de sticlă. A fost nevoie de câteva momente bune până când a obser- vat-o cu adevărat și atunci a realizat că aerul i s-a blocat în plămâni. 

Ceea ce nu i se mai întâmplase până atunci. Cu nicio altă femeie. Dar aceasta era enervant de diferită. A analizat-o fără nici cea mai mică undă de regret. Din cap până în picioare. De parcă voia să îi memoreze fie- care parte și fiecare trăsătură a corpului. De parcă voia să clipească și să trăiască în același ritm cu ea. 

Fata se afla în fața dulapului, întoarsă cu spatele către cel care îi urmărea mișcările și care, în mai puțin de câteva momente, și-a dat seama că secretara era desculță. Fata, concluzionă bărba- tul, era incredibil de interesantă, plină de mister, ceea ce reuși, într-un final, să îi smulgă un zâmbet.

Purta o rochiță liliachie, vaporoasă, care îi venea până deasupra genunchilor. O ținută extrem de banală, aproape plictisitoare, însă Sylvain nu s-a putut abține. Se întrebă imediat cum ar fi arătat fata dacă ar fi purtat o rochie și mai scurtă, mai pe corp, care i-ar fi scos formele în evidență. Eventual, de un roșu aprins, iar părul să îi fie prins într-o parte. 

Se întrebă dacă ar fi fost la fel de interesantă sau dacă ar fi scos la iveală o cu totul altă persoană, dar nu era deloc un lucru care să îl deranjeze în vreun fel sau să îi pună vreo piedică. Era obișnuit cu femeile. Știa și, mai ales, simțea ce anume își doreau acestea când se afla în preajma lor. Le putea citi atât de ușor, încât putea preconiza ce anume voiau înainte ca ele să înceapă să vorbească.