Capitolul 6

17.5K 1K 17
                                    

Deja sunt destul de agitată, este ora zece și ceva seara, iar Jack încă n-a ajuns acasă. Poate nu ar fi trebuit să îi spun. Sau poate doar s-a oprit să bea ceva cu vreun prieten, poate chiar și-a dat seama că am mințit.

Stăteam în dormitorul meu, când am auzit de jos un țipăt scurt din partea mamei. Efectiv am fugit pe scările alea până în bucătărie. Când l-am văzut pe fratele meu am scăpat un țipăt scurt, gura mea luând forma unui "o". Fratele meu avea fața plină de sânge, vânătăi, buza îi era spartă, mâna lui stângă îi era vânătă, sângele curgând și el pe mână.

-Doamne Jack! Puiule, ce ai pățit?Întreabă mama mea atingându-l cu un deget pe față, acesta tresărind.

-M-am bătut mamă, ce pot să fac ca să pățesc astea? Am jucat șah? Răspunde el răutăcios, uitându-se pe mine.

-Stefan, adu trusa din baie! Strigă mama.

O urmăream cum îi dezinfectează rănile, cum încearcă să îi coasă rana deschisă. Este numai vina mea! Mai bine eram eu cea care lua bătaie, decât să îmi văd fratele așa. Știu că îl ustură, că îl doare, însă nu spune nimic. Fața lui nu schițează nici măcar o emoție. Tata l-a asaltat cu întrebări, însă tot ce spune este că s-a bătut cu un băiat.

-Mă duc să mă spăl, mai am sânge pe mine,spune ridicându-se de pe scaun.

-Hope, ști ceva despre asta?Întreabă tata făcând semn în urma lui Jack, care șchiopăta.

-Tata, eu... Nu știu, sunt la fel de uimită ca voi doi.

-Vorbește cu el, știm bine că o să vorbească cu tine,mă îndeamnă mama.

Oftez ușor și plec din bucătărie, m-am pregătit sufletește pentru vorbele care Jack o să le spună. Știu că am greșit și merit acele vorbe.

Camera lui, permanent albă, cu mobila neagră, pe un singur perete tabloul pictat de mine când aveam opt ani. I-a spus mamei că atunci când va fi mare, îmi va deschide o galerie de arte, numai cu tablourile mele. Însă vă puteți imagina ce pictam eu la opt ani, ba chiar, soarele avea ochii și gură. Păsările erau niște simple paranteze, iar copacii nici nu mai zic,aveau rădăcinile în sus.

Am auzit apa la duș oprindu-se, semn că Jack a încheiat baia.

-Sunt înăuntru, sper că ai schimburi acolo,strig pentru a mă putea auzi.

În câteva minute îl văd ieșind din baie, într-o pereche de pantaloni scurți și un tricou. Își mai șterge odata părul, apoi aruncă prosopul înapoi în baie.

-Te-au trimis să vezi ce am, nu-i așa?

-Da, dar oricum veneam. Jack îmi cer scuze,zic așezându-ma turcește pe patul lui, el stând alături de mine.

-Hope...

-Nu, uite, îmi pare rău. Am vrut doar să plătească că mi-a spus anumite lucruri. Poate îmi place de el și asta a declanșat o dorință de răzbunare?Spun zâmbind usor și ridicând din umeri. Dar, niciodată nu mi-am dorit să se întâmple asta,apoi îi ating ușor tăietura de pe mână.

-Hope...

-Jackson, lasă-mă să termin. Ești fratele meu și nu vreau să plătești nimic, vreau să mă ierți că te-am băgat în căcatul ăsta...

Apartament 69 (II)Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum