Even if you don't like

~Lut~

S-ar putea sa sune crud și îmi asum,
Nu cred că am nevoie de terapie.
Vreau sa pot urla cât mă țin plămâni.
Vreau să mă îmbrac în ceva frumos și să mă simt bine cu cine sunt și vreau să fac arta, dar o fac mai des de ceva vreme și pensula mea dor roșu știe , alta limbă a culori ea nu a auzit .
Lunile roșii se întind pe pânză peste cicatrici picate mai demult în scumpă nopate,amara ce a trecut demult și iar revine,dureros te prinde ,nu te lăsa nici de vrei,te ține legata.
Și vreau sa pot tăia bucăți din mine să mă modelez așa cum vreau. Să mă prefac-n lut să mă pot modela.
Și seva vieții să fie a culorii lut,
Vreau sa fiu plina dar tot goala rămân, un recipient fara apă, sărac...
Și buzele cândva roz tot mai palide patate de sânge vechii, rimelul întins de lacrimi amare create târziu în noapte.
Vreau sa fiu un întreg, dar cum?De unde întreg când sunt atât de împarțită zi de zi alt om pe care nu-l recunsoc de atât amar de timp...