Cenușiu se arată,
Pe calea infinutului ,
Pe calea răsăritului,
Poctoave norocoase ,
Foi trase ca la carte.
Acum privește bine,
Bolta cea albastra,
Imi arată norii ,
Cum cenușa lor se împràștie,
Ochiul meu visează.
Arta ce din tine ,
Se arată pe cristal,
Ochiul meu te vede
Încrucișat în Iad.
Altfel deschid cutia,
Se aude melodia ,
Căzând ,suspinând,
Te păstrez…
Sufletul înfipt,
Cu ace ascuțite,
Chibrite aprinse .
Seara pe răcoare,
Mâna-mi sărutai,
Oceanul cel de gheață,
Tu îl dezghețai.
Te vad în fața portii,
Nu ai curaj să o deschizi,
Te apucă un suspin
Acum mi-e groaza morții
Vie între scânduri ,
Pavate cu siliniu.
Aproape metaforic .
Pătură cu sange,
Trasă peste oamenii,
Tu vezi ce negră ,
Ți-e armura
Aceste ganduri scrise
Cu gene aliniate,
Te-au uitat pe tine ,
Popor de mare îmbătrânire.
