Cum m-am îndrăgostit de ea...

Totul are un inceput

     Hei. Dragă cititorule , acesta este primul capitol din cartea care îți va schimba percepția asupra sentimentelor tale.
     Așa cum spune și titlul , totul are un început , absolut totul. O poveste începe într-un loc , într-un moment , intr-o perioada așa cum eu incep să îți vorbesc acum , aici , când ai nevoie.
     Putem începe prin a ne gândi.. ce înseamnă dragostea? Cum se manifestă dragostea ? Față de cine simțim acest lucru care este implementat in firea noastră? Dragostea sau iubirea , același sentiment de care ne bucurăm încă de la începutul vieții , este unicul lucru fără de care viața noastră nu ar avea culoare , este "superputerea noastră" , deoarece ne transformă in persoane mai bune, ea ne cuprinde corpul și ne demonstrează că suntem capabili să ne călcăm anumite principii , să ne lăsăm viciile , să nu mai gândim egoist și asta doar prin prezența ei ca sentiment. Iubirea o porți unui părinte , unui copil , unui partener de viață sau chiar unui prieten drag. Indiferent de persoană, ea se bazează pe ațintirea atenție asupra altei persoane decât cea însăși.
     Totul a început când Cătălin , un băiețel pe vremea aceea , care provenea dintr-o familie normală , cu o stare financiară medie , cu un tată călduros și îndelung răbdător , dar și cu o mamă bună ,sufletistă , foarte devotată și exigentă când venea vorba de copilul ei ; era băiatul familiei , fiind cel de-al doilea copil , prima fiind sora lui care încă din pântecele mamei l-a îngrijit ca pe fiul ei și urmat de o a doua fată,venită la un interval de 3 ani , răsfățata familiei , cea care primea cea mai mare atenție ; a împlinit vârsta la care putea începe cursurile școlii duminicale care se țineau la biserica de care aparțineau părinții lui.
     Prima zi de școală duminicală, părinții entuziasmați că fiul lor avea să urmeze stilul lor de viață și să învețe bazele credinței care i-a sprijinit in acea viață ,nu au băgat de seamă că micul școlărel nu dorea decât să se joace asemenea celor de vârsta lui. Cătălin era prea mic să știe ce înseamnă o emoție , el cunoștea doar bucuria astfel încât pentru el era o altă zi din viața sa.
     La sfârșitul cursurilor mama a venit să îl ia curioasă fiind cum și-a petrecut preaiubitul ei fiu prima zi,într-un colectiv de copii ce au primit o educație mai aparte față de ce ar fi putut vedea el în fața blocului unde își petrecea cea mai mare parte din timp. În timp ce îl aștepta să vină , de ea s-a apropiat o doamnă blondă , cu o privire blândă, era profesoara de la școala duminicală:
     - Dumneavoastră trebuie să fiți mama lui Cătălin! Sunt încântată să vă cunosc!
     - Da ! Eu sunt ! (răspunse ea cu zâmbetul până la urechi)
     - Eu sunt profesoara lui. M-am gândit să vă întreb dacă vreți să îl înscrieți intr-o tabără pe care noi o organizăm in luna August ?!
     -Desigur! ( răspunse ea) Cred că i-ar fi benefică pentru a se integra în noul grup.
     -Mă bucur! Atunci rămâne să vă dau mai multe detalii săptămâna viitoare.
     Apare și Cătălin care nu avea idee că mama lui urma să îl trimită in locul care și in ziua de astăzi reprezintă un lucru extrem de valoros pentru el. Și astfel au plecat spre casă știind doar că a mai trecut pe lângă ei o zi din cartea vieții lor.