Hai sa radem! (snik F.F)

Capitolul 6: Betie si bataie

Un domn vine sa ma ajute sa scap de atacator si in bar se isca o bataie generala. Muzica bubuia in boxe pe un ritm alert iar mesele si scaunele zburau prin local. Cineva ma ridica din locul in care zaceam, din cauza ca mi se invartea capul m-am asezat, ma ajuta sa ma deplasez catre usa si imi pune pe mine o jacheta ca sa nu imi fie frig. Ploaia ma izbeste in fata cand pasesc afara si inchid ochii. Nasul meu inhaleaza un miros cunoscut, mult prea cunoscut, socata deschid ochii ca sa inspectez. Ma uit pe umerii mei si vad un palton crem pe mine. Ciudat, mirosea ca parfumul preferat a lui Luci.
Capul incepe sa imi bubuie mai tare dar in timpane tot imi rasuna muzica din bar.
- Pepa y agua pa' la seca
To' el mundo en pastilla' en la discoteca
Pepa y agua pa' la seca
To' el mundo en pastilla' en la discoteca

-Da normal ca acum incepi sa canti, se aude o voce pe un ton frustrat langa mine.
Bai, aveam eu auzenii sau am înnebunit de il miroseam si il auzeam pe Luci? Totul devine si mai confuz cand sunt bagata intr-o masina care mirosea si mai cunoscut. Stiam sigur ca nu avea cum sa fie iubitul meu, el tocmai plecase de dimineata acasa.

-Lasa-ma! Incep sa ma zbat si sa tip cand realizez ca nu stiam cine ma tinea asa strans si ma baga in masina. Dupa corp nu parea a fi Andra si faptul ca vederea imi era incetosata si capul greu nu ma ajuta.
Dau din maini si picioare mai tare in speranta ca rapitorul meu va ceda si imi va da drumul, bine imi va da drumul ca sa ce? Eram beata si nu puteam sa imi dau seama de nimic. Nu eram in stare sa tin nici telefonul in mana.
-Calmeaza-te nebuno! Nu te fura nimeni. Tipul vru sa mai zica ceva dar spre surprinderea mea reusesc sa ii dau un pumn in fata si sa ma eliberez din mainile lui.

-SUNT LIBERA! Zbier fericita ridicand mainile in aer.

-Hai ca esti, nu mai zic nimic, ma abtin. Se aude din spatele meu.
Idividul era clar nemulțumit de apararea mea.
Alcoolul incepe sa ma afecteze mai mult si simt cum corpul meu e cuprins tot de somnolenta, fiecare miscare devedea grea si obositoare. Fara sa stiu adorm.

LUCI POV

Eram pe drum doar de o ora, nu ma puteam concentra asa bine la condus, eram pierdut in ganduri. Imi era dor de ea. Baietii si Cezara au adormit, erau morti de somn. Cezara era in dreapta mea, locul unde a stat zilele astea Ana. Parca o vedeam acolo in locul Cezarei. 

Gata Luci aduna-te! E doar o fata, are balta destul peste. Nu e capat de lume ca nu va veti putea vedea o vreme.

Ma uit atent la drum si conduc cu viteza necesara pentru autostrada, adica 80 kilometri la ora. Din cand in cand mai aruncam un ochi către scaunul din dreapta mea obisnuit sa o vad pe Ana, mai ales dupa seara aia in care ne-am uitat la stele si ea a adormit. Eram constient ca o cunosteam doar de o saptamana dar ea nu era ca celelalte fane, era calma in preajma mea, atenta, incerca mereu sa ma faca sa ma simt bine si imi acorda spatiul de care aveam nevoie cand ceream.
Zilele in care nu i-am vorbit au fost asa plictisitoare, stateam doar sa ma gandesc daca sa ii raspund fostei sau nu. Fratimiu daca ar fi aflat m-ar fi luat la misto in ultimul hal, mai ales ca nici el nu o suporta pe Carmen, prima care nu a suportat-o a fost mama.
Un claxon prelung ma scoate din visare, in fata mea apare un camion de pe banda cealalta dar imi dau seama ca de fapt eu nu eram unde trebuie, nu am fost atent la drum si am ajuns pe banda inspre Bucuresti. Redresez repede masina cu inima in gat. Am scapat la mustata.
-Trage pe dreapta Luci! Se aude din spatele meu vocea lui Antonio. Era speriat.
Ma conformez si incet trag pe dreapta. Oftez si imi sprijin capul de volan.
-Imi pare rau, nu stiu unde imi erau mintile.
-Eu stiu. Erau la noua ta gagica. Cezara se trezeste din cauza agitatiei, se intinde putin ca sa se dezmorteasca si casca.
-Nu e adevarat. Incerc sa ma apar dar fara rezultat, nici eu nu ma credeam.
-SNIK, tocmai ce erai pe cale sa ne omori, era sa intre un tir in noi. E clar ca nu esti in apele tale.
-De ce nu ne lasi la gara si te intorci la ea? Mai stai cateva zile. Si asa ai o casa in Bucuresti, foloseste-o. Si Gelu se alatura celor doi.

Realizez ca nu o scot la capat si ca oricum le-am pus deja viata in pericol si decid sa ii ascult si sa ii duc la cea mai apropiata gara, adica la gara din Ploiesti. Cei 3 raman treji pana ajungem la destinatie, atenti sa nu ma mai pierd in ganduri si sa ii omor. Mersi de incredere. Ajungem si imi iau ramas bun de la ei dupa ce ii ajut sa isi coboare niste bagaje din portbajag. Termin cu ei si ma urc inpoi in masina putin usurat ca ma puteam intoarce inapoi in Bucuresti asa repede. Decid sa o sun si sa o anunt, avea sa se bucure. O sun o data, de doua, de trei, la al patrulea apel deja eram ingrijorat. De obicei imi raspundea din prima, sigur s-a intamplat ceva cu dementa asta. Pornesc masina si demarez inapoi in Bucuresti. Deoarece trecuse de 8 dimineața acum autostrada era aglomerata, aveam noroc daca ajungeam anul asta in oras.

Mai aveam un kilometru si intram in Bucuresti, eram la coada si toti claxonau frenetic in jurul meu.
-Da lasati-o mai incet cu claxonatul asta! Scot capul enervat pe geam si ma adresez soferilor din jurul meu.
Era deja tarziu si norii de pe cer anuntau ca urma o furtuna, ma simteam sub presiune. Masinile din fata mea se misca si calc si eu acceleratia, intru in oras si o iau printre stradute ca sa ies din aglomeratia sufocanta de la intrare.  Merg catre casa ei simtind ca ceva nu e in regula, ajuns acolo observ ca nu era nimeni, imi trec o mana prin par frustrat si incep sa ma gandesc unde ar putea fi. De cand am cunoscut-o am observat ca ii plac barurile, poate o gaseam in cel de langa casa ei, pornesc intr-acolo si parchez masina cand vad intrarea in bar. Opresc, cobor si intru in cladire, acolo ma intampina un haos total. Mese si scaune erau aruncate in aer, oamenii se bateau, altii se injurau, muzica bubuia in boxe si pe jos zacea printesa mea. Privelistea era comica daca o priveai din alta perspectiva.
Ana era beata moarta, cand am reusit sa o ridic nici nu m-a recunoscut. O scot din bar, ii pun paltonul meu crem pe ea si o conduc catre masinuta mea. Fata incepe sa se zbata haotic crezand ca sunt un dubios care incerca sa o rapeasca, incerc sa ii zic ca nu are de ce sa se sperie dar primesc un pumn direct in fata. Din cauza durerii ii dau drumul si aceasta se indeparteaza de mine, ridica mainile in aer si tipa.
-SUNT LIBERA!
Apoi cade si adoarme.
Imi dau o palma peste fata dar regret imediat, acest gest imi acentuase durerea de la pumnul primit.
O iau in brate suparat, o asez in masina si o duc acasa.
-Parca te rugasem sa nu te pui in pericol, mormai la volan.
Ma uit la ea cand ajungem la un semafor si nu ma pot abtine sa nu zambesc putin totusi. Era superba, dar acum ca era beata si adormita era chiar simpatica si amuzanta.
La ea acasa o duc repede la ea in camera, o pun in pat, o descalt, o invelesc si dau sa plec.
-Nu pleca. Simt cum tricoul meu e prins si ii aud vocea in spatele meu.
-Culca-te Ana, esti beata. Ii raspund.
-Nu pleca, nu ma lasa si tu singura te rog. Si izbucneste in plans.
Imi intorc fata catre ea socat si o cuprind usor in brate. O mangai linistitor si incerc sa o calmez.
-Tata ne-a parasit, trebuia sa fie de mult acasa dar nu a mai ajuns si nici nu a mai sunat. Plange aceasta in bratele mele. Mama e inca prinsa la serviciu si nu poate veni acasa. Ma simt abandonata. De ce toti cei pe care ii iubesc ma distrug? Ultima ei fraza ma facu sa inteleg de ce avea acele cicatrici pe maini. Erau taieturi. Se taiase pentru ca durerea devenise prea mare si nu gasea alta metoda ca sa scape de ea.
-Eu nu te voi parasi, stau cu tine pana ma vei alunga. Chiar si atunci tot ma voi incapatana si voi ramane. Ii marturisesc. Linisteste-te printeso, nu imi place sa te vad plangand.
-Dar ai plecat Luci. Nu te condamn, dar ai pleat. Mereu o sa ai treaba undeva, mereu va fi ceva mai important decat mine de facut sau de rezolvat. Tu esti o vedeta iar eu o fata simpla.
Stii ceva, m-am saturat sa o tot vad plangand. Ii ridic barbia cu doua degete si o sarut. Ea nu era Carmen, puteam sa am incredere in ea. E la fel de distrusa ca mine dar poate ne vom vindeca reciproc.