Lupta Pentru Speranță

Capitolul 10

    La finalul zilei, Ella s-a băgat somnoroasă în cameră. Era EPUIZATĂ!
Dintr-o dată, zgomotele profesorului Tiril și a profesoarei Valup s-au auzit în toată școală. Din cauza asta, copila a ieșit din nou din cameră.
- TOATĂ LUMEA EVACUAREA! UN DORMITOR A LUAT FOC!
Disperată de la auzul cuvintelor, Ella a coborât repede scările Academiei Castellon. Însă, dintr-o dată o flacă a apărut în fața ei. Calea era blocată.
De ce trebuia ea să aibă tot ghinionul ăsta? Acum ce mai putea face? Singura variantă era să sară prin foc. Și-a închis pumnul și ochii. S-a apropiat de foc, iar fix atunci niște aripi albastre i-au apărut, însă nu putea zbura cu ele. S-a pus într-o poziție bună, și a început să alerge. Când era la un metru de foc, și-a deschis aripile. S-a lăsat puțin în jos și a sărit! Aripile sale au dispărut atunci când a făcut asta.

Vedea întuneric. Putea auzii voci deasupra capului. Și-a deschis încetișor ochii, dar nu prea mult. Pe ambele brațe erau puse niște bandaje, iar pe picioare la fel. Lângă ea, putea observa aceiași carte cu copertă ruptă, de culoare mov. Era atât de amorțită încât nu-și putea ține capul prea mult în poziția aia.
- E ÎN VIAȚĂ! Strigă Lily fericită.
- Taci! O sperii!
- Uh, scuze...
Deasupra fetei, se aflau Cezar, Jason, Lily și Isabel.
- Neața'! Zice Ella cu gura aproape închisă.
- Hey! Voiam să te anunț că timp de o lună o să stăm în casele de lângă școală. Doar noi le putem vedea, iar la cursuri în sala de sport și două case. Va fi complicat, știu, dar nu avem ce să facem. A zis Jason.
- Uh. Eu când voi ieșii din spital?
- Dacă azi este vineri, atunci vei ieși luni. Nu este foartă gravă arsura, dar e bine pentru siguranță.
- Uh. Bine...
Fix în acel moment, doctorița a intrat în sală. Le-a spus vizitatorilor să plece, deoarece trecuseră orele de viztă ale pacienților de zece minute.

Curioasă, Ella s-a uitat la calendarul de pe noptieră. Mai erau doar două săptămâni până la Crăciun. Trebuia să-i facă obligatoriu un cadou Isabelei și lui Lily. La băiteți, vedea ea cum se descurca.

* * *

Camera era întunecată. Pereții erau plini de apă, iar candelabrul ruginit abia dacă mai avea rezistență în tavan. Veseopod mergea atât de încet, încât nici măcar păsările nu-l auzeau.
- Trebuie să o găsesc! După ce că frati-miu și-a bătut joc de ea, eu vreau să o învăț să devină o adevărată regină. Dacă continuă așa cum e acum, va puerde totul! TOTUL! Răgnetul lui s-a auzit întoată încăperea. Oamenii care se închinau la el erau speriați de moarte, dar lui nu-i păsa.
- Maiestate, fata se descurcă foarte bine la Academia Castellon! De ce nu o lăsați acolo? A zis un om care tremura de frică.
- CUM ADICĂ? Oamenii ăia de aclo nu știu ce înseamnă putere! Ei cred că magia e o joacă! Magia, magia e... e... ceva pe care nu ar trebuii mulți oameni să o aibă!
Cu pumnul lui mare și greoi a bătut în masa zgâriată.
Bărbatul s-a dus la una din lumânări și a aprins-o cu o brichietă. Lumina abia se vedea, dar nu exista altă variantă. Candelabrul era prea ruginit.
- Eu nu...
Când Veseopod a auzit acele cuvânt, a luat cuțitul și la înfipt în pieptul omului. Acesta a căzut pe spate. Din pieptul lui, ieșea o grămadă de sânge, dar nimănul nu-i păsa treaba asta. Atunci, un bărbat dolofan și destul de scund și-a ridicat ochii la fiară. Când omul s-a uitat spre el, și-a închis ochii imediat. Voia să rămână în viață.
- Cameron, Matthew, vreau să vă duceți după fată, la Academia Castellon! Puteți pleca, a zis el încât să se audă destul de bine.
Cei doi bărbați au dispărut din încăpere iar în urma lor s-a lăsat un val de ceață.

* * *

Era duminică seara. Următoarea zi, Ella va putea fi liberă. Doctorița i-a adus restul de la masa elevilor. Cu mâinile aproape vindecate, și-a înfulecat repede carnea. După aceea, și-a închis ochii. Voia să se trezească cât mai repede.

Ceasul s-a putut auzii. Atunci, doctorița a intrat în sală și s-a dus la patul Ellei. Când fata a fost atinsă, și-a deschis repede ochii. Era gata pentru cursuri. S-a rdidicat în fund și după în picioare. S-a dus spre cabinele de probe și și-a pus roba pe ea și s-a dus afară. Acolo a putut să observe   niște perne și mese la fiecare. Ella s-a așezat între Lily și Cezar.
- În sfârșit am ieșit din spital! Nu mai rezistam acolo.
- Mă bucur că ești bine. Apropo, ora de apărare cu profesorul Tiril nu o facem în sala de sport. O facem acolo. Uite! A pus niște perne și suporturi de săbii și arme.
- Super! Poate că va fi mai fain așa.
- Da, cine știe.

    După ce Ella și prietenii ei au mâncat Micul Dejun, s-au dus la profesorul Tiril. S-au așezat pe iarbă și fiecare a început să-și facă abdomenele.  Din cauză că abia a mâncat, Ella a trebuit să le facă destul de încet ca să nu vomite.
- Bine ați venit! Voiam să vă anunț că în Martie vom avea primul concurs. Vom merge cu dragonii, până în orașul Cambridge. Acum că v-am zis vestea, putem continua ora. Ella! Natalien! Veniți aici!
Ella s-a dus cu pași repezi până la profesor. Imediat, lângă ea, a apărut și acel băiat Natalien.
- Știți ce aveți de făcut!
Fata s-a aplecat la băiat și după s-a dus spre el cu sabia. Prima victorie a fost a ei, bineînțeles.
- Felicitări Ella! Mult noroc data viitoare Natalien, a zis el.
De nervi, băiatul a dat tare cu piciorul în podea, iar fata era încântată de noua s-a victorie. Deja era destul de bună la asta și credea că va putea să intre în finale la concurs. Se vedea cu trofeul în mână pe câmpul de luptă. Oricum, tot trebuia să se mai antreneze.