PLANETA ALBĂ

2121. De jur împrejur totul este alb, rece și înghețat. Iarna veșnică acoperă totul, începând cu natura și finisând cu emoțiile până și ele au rămas înțepenite. Pe când pe toți savanții îi frământa încălzirea globală, mai devreme a sosit înghețul. Cu un an în urmă în ocean a căzut cel mai mare meteorit văzut vreodată, care a acoperit cu un nor de praf cosmic tot spațiul de ozon și razele solare nu mai pătrund pentru a încălzi suprafața Terrei. Ne-am izolat într-un bunker sovietic care era predestinat pentru a apăra de radiație însă l-am prefăcut în adăpostul nostru. Stăm în el ca într-un sicriu și așteptăm apariția unui miracol.

Bătrânul Don chiar a încercat să schimbe fonul pereților din surul rece în culori mai calde, dar nu ia ajuns vopsea pentru toată încăperea. Iar afară acum este -40 ℃, iar săptămânal temperatura scade cu câteva grade constant. Se răcește planeta.

Acum nu mai contează că ești creștin, bogat, alb, liberal, cu diplome de studii superioare. Acum prețul se pune cât de bine poți supraviețui și dacă ți-a rămas omenie. Poate nici aceasta din urmă nu mai contează, pentru că trebuie să mergi și acum peste capete pentru ați găsi un rost.

Mary este cea mai tânără dintre noi, are doar 8 ani însă a înțeles foarte bine că acesta e viitorul ei. S-a adaptat foarte repede la condiția aceasta de sub zero grade, este plină de energie și posibil ea este socotită mascota noastră norocoasă.

Astăzi Alex ne-a adunat pe toți cei 9 supraviețuitori pentru a ne comunica o noutate. El este fost polițist și cunoaște bine psihologia umană, așa că automat l-am recepționat ca lider a grupului nostru mic.

Ne-a arătat semn să venim mai aproape de el. Poartă un baston din lemn pentru că a suferit o schimbare de șold iar reabilitarea completă nu a obținut din cauza a tot cunoscută. Mereu începe discursul său privind în jos și povestind introducerea parcă pentru podea și încălțăminte apoi privirea lui urcă domol mai sus și ne uimește cu cel mai important privindu-ne în ochi.

- Astăzi am calculat din nou proviziile, tehnica, hainele și echipamentul. Avem zile numărate cu tot ce am adunat dar aici nu se termină veștile mai puțin plăcute. Fizicienii noștri de la radio spun că meteoritul a adus cu sine nu numai praf dar și radiație, aceasta afectează sistemul sanguin și imunitar iar în curând vom avea mutații la toate nivelele de celule. Aceste mutații nu înseamnă neapărat ceva rău, ele pot fi benefice chiar și în situația de acum oferă posibil șansa de a ne schimba, a ne perfecta.

***

După o lună și jumătate am rămas doar 7. Bătrânul Don împreună cu soția sa Lizy au ieșit afară în minus 40℃, dezbrăcați și ținându-se de mână. Despre aceasta ne-a povestit Mary care s-a sculat cu noaptea în cap și privea pe fereastra groasă de câteva straturi cum ninge, ducea dorul după aerul proaspăt de afară. După spusele ei cei doi au mers cam vreo 500 metri și au dispărut spre orizont. Deși nimeni nu ar fi putut să creadă că pe această vreme ar fi putut să meargă mai mult de 300 metri îmbrăcați ușor, dar ei au făcut-o. Au făcut-o pentru a salva viețile celorlalți sau măcar să le ofere mai mult timp, cunoscând situația cu provizia alimentară și lipsa de haine groase. Nimeni nu știe de ce anume acum au decis să o facă, rămâne o taină și astăzi tăcerea în bunker este mai apăsătoare decât de obicei. Dacă ar fi să comparăm care e cel mai puternic sunet auzit vreodată – ar fi liniștea. Toți de parcă vorbesc prin gesturi astăzi aducând și mai multă greutate situației.

Legătura noastră cu alte grupuri este prin rație și uneori ascultăm radioul pentru a afla noutăți mai îndepărtate. Dacă va continua așa în curând vom ajunge „Planeta Albă" cu urme a unei civilizații care nu și-a putut apăra propria casă. Din ultimele știri am aflat că unii tâlhari ies afara și jefuiesc magazinele precum și alte case unde găsesc provizii rămase. Deci s-au mai observat și alții care doar se plimbă pe afară de parcă nu simt frigul deloc și ar fi ușor îmbrăcați dar mișcările lor sunt foarte neîndemânatice. Te scutură fiorii când auzi că cineva s-ar plimba pe frigul acesta doar de dragul aerului curat.

***

Peste doar 3 luni temperatura afară a ajuns la - 80℃. Însă tot mai mulți locuitori ai orașului vorbesc despre faptul că au văzut persoane afară care mergeau foarte ușor îmbrăcați și care nu semănau că le este frig. Poziția corpului lor era una deschisă dar traiectoria lor de mers era una stranie cu mișcări intermitente de parcă ar fi fost alcoolizați.

Conform ultimelor date a Universității din Cambridge, Departamentul Genetică și biologie moleculară ADN-ul nostru a suportat schimbări sub acțiunea factorului extern. Au fost testați mai mulți respondenți la care s-a observat micșorarea sensibilității la frig, totuși mereu este un "dar". Capacitățile lor intelectuale au tendința spre involuare și anume este vorba de uscarea creierului, se pierde substanța cenușie și acești indivizi devin repede inapți să vorbească, se păstrează doar capacitățile de deplasare. Oare acesta să fie sfârșitul nostru? Vom ajunge cu toții tâmpiți dar fericiți că am rămas în viață. Un fel de „Idiocrație colectivă" poate chiar acum scriu cele mai inteligente fraze din viață, iar mâine mă trezesc și nu recunosc pe nimeni.

***

Astăzi pe toate posturile de radio se transmite repetitiv unul și același mesaj. Este vorba de descoperirea făcută de medicii din același Cambridge care au aflat motivul mutației la nivel de ADN a oamenilor și comportamentul lor straniu de a ieși afară în frig. Odată cu meteoritul pe pământ a pătruns un virus cosmic. Nemaicunoscut până acum. Cam așa se întâmplă odată într-un secol, consecutivă curățare umană. Acest virus mai întâi pătrunde în ADN modificând sensibilitatea celulelor la temperaturile reci, astfel încât individul să iasă la aceste valori afară. Apoi ușor pătrunde în creier unde consumă substanța cenușie ca pe un deliciu lăsând doar funcțiile de bază, primitive: papă, cacă și la joacă. Observațiile oamenilor de știință au mers mai departe, iar acești indivizi fiind în frig au nevoie de energie, dar în jur în afară de aer înghețat nu mai găsești nimic comestibil. Așa că ei caută să intre în adăposturi și să consume acele urme a civilizației rămase, atacă alți indivizi și încercând să obțină acea substanță cenușie din măduvă.

Suntem atenționați să nu deschidem nimănui ușa. Încercând maximal să ne apărăm prin orice metodă posibilă. Până când acești savanți vor încerca să găsească o soluție contra acestui agent cosmic străin.

***

În dimineața următoare ne trezim de la faptul că în bunker s-a făcut imediat frig. Ieșit în coridor observ cum ușa grea este deschisă complet iar în fața mea bătrânul Don și Lizy amândoi cu un rânjet stupid pe fața albă ca neaua se uită la mine, în colț stătea Mary care posibil a și fost cea care ia deschis. În ochii lui Mary sclipeau deja lacrimi, înțelegând că a făcut o greșeală dar era un copil și nu avea de unde să știe că astfel a dat drumul calului lui Traian.