Ziua în care Pământul s-a oprit

3

Următoarea zi, tata se trezi cu dureri îngrozitoare. La început a crezut că este doar o răceala simplă, dar mai încolo a început să creadă că este ceva mai grav. A stat o săptămână deoparte ca să nu îi îmbolnăvească și pe ceilalți membri ai familiei. Săptămâna după săptămână boala se agrava. Niciun medic nu știa ce avea. Singura lui grijă era de-a nu-i îmbolnăvi și pe ceilalți.
Un an trecu, iar tata tot nu se vindecă. Cu banii era mai greu. Dat fiind că ambii părinți stăteau acasă, trebuiau să se descurce doar cu pensia bunicii care părea, din lună în lună, să se micșoreze.
Surioara mult așteptată sosi mai sănătoasă ca oricând. O chema Lin-Lin. Huan venise cu ideea și mama fu bucuroasă să o numească așa.
După o lună de la nașterea lui Lin-Lin mama începu să se simtă rău. Avea aceleași simptome ca tata. Huan fu nevoit să aibă grijă de Lin-Lin cât părinții lui nu se simțeau bine. Îi făcea nespusă plăcere să aibă grijă de ea, mai puțin atunci când trebuia să-i schimbe scutecul.
Între timp, părinții tot căutau un antidot. Nu își permiteau medicamente foarte scumpe. Orice luau de la siropuri la pastile, totul era în zadar. Se așteptau la ce era mai rău. Nu voiau să le spună încă copiilor, dar nu credeau că vor mai trăii pentru mult timp.