Lumina alba din sala de asteptare tampona pielea usor palida a lui Amy ,aceasta statea ghemuita pe un scaun undeva aproape de un colt al incaperii ,rezemata pe spate si cu privirea pierduta in golul aerului statut.Leo se invartea prin sala ca un leu intr-o cusca simtea cum parca mainile ii fura legate in scopul neputintei.Era agitat ,puteai citi asta pe fata lui ,isi imagina cum intra pe usa aceea si ma salva exact ca un supererou facandu-si datoria din nou si din nou.
O femeie inalta si blonda intr-un halat mare alb se apropie cu pasi sfiosi de cei doi.Amy se ridica si isi puse mana dreapta in jurul gurii cu ingrijorare in timp ce mana stanga se pozitiona in sold.Leo se intoarse brusc si intr-un pas era din nou in spatele lui Amy tinand-o de mana .
-Prietenul vostru...am reusit sa-l stabilizam,dar a trecut prin ceva ce i-ar putea schimba viata asa ca as zice ca e mai bine pentru toti daca ati merge acum acasa si v-ati odihni .Am incercat sa-i sunam parintii dar nu are nici-un numar asupra lui,zise medicul catre cei doi pe un ton plin de intriga in timp ce apasa un pix in continuu.
-Da...pai,nu a pastrat legatura cu niciunul din parintii lui,ii raspunse Amy la intrebarea subinteleasa.
-Dar,are 17 ani ...ramase putin surpinsa
Amy nu putea decat sa suspine si sa isi atinteasca privirea inapoi in podeaua de marmura.Leo o privi apoi se intoarse catre femeia ce pe sub ridurile fruntii contura o privire ce parca cerea explicatii.
-Tatal sau l-a abandonat pe el si mama lui cand avea 13 ani si de atunci nu au mai vorbit,iar mama lui...lucrurile sunt putin mai complicate.
-Inteleg ,oricum,mergeti acasa.Lasati-va numarul la camera de garda cand plecati si va vom suna maine de dimineata .Femeia,supla si eleganta parasii sala cu un mers gratios . Leo si Amy se indreptau spre camera de garda unde isi lasara numerele de telefon .Iesira din spital, se oprira la intrare sub semnul imens pe care statea scris "Camera primiri urgente" .
Amy ramase pe loc sa-si stranga haina in timp ce Leo iesise in strada sa opreasca un taxi,nu era foarte tarziu era in jurul orei 23 deci nu prea erau motive sa nu fie taxiuri pe strada ,totusi strada era pustie.Nu peste mult timp se gasira amandoi mergand in sus pe strada 72 ,spre apartamentul lui Amy,Amy locuia la 5-6 strazi de spital deci aveau ceva de mers.Dar nu asta ii deranja,Leo mergea la (mica) distanta de ea; incerca sa-i acorde spatiul de care amandoi aveau nevoie .Nu mai stiau ce era intre ei,sau ce a fost ,nu mai erau siguri de nimic .Se simteau instrainati.Precum Luna sa desprins din Pamant la inceputurile timpului . Odata atat de apropiati...unul! acum sortiti sa se invarta unul in jurul celuilalt
