Amalgam

10 2 0
                                    

Odată, am făcut un bărbat sa plângă
Nu l-am rănit, doar i-am cantat
In sânul paginii de lângă
O fata bruna iubea un băiat.

Am impanzit asta camera de gânduri
Simt mai intens, trăiesc, respir
Am incercat a te citi printre rânduri,
Dar tot de inteleg e ca te admir.

Ca te iubesc, e greu a spune
Eu, cu-al meu suflet rătăcitor
Ca ma intrigi, e o minune...
Am sa ma las purtata-n zbor.

Te-am privit minute bune
Cum așterni pe foi, grăbit
Cuvinte fără sens si fără nume
Nu te-ascultam, priveam vrăjit.

Stiam ca si tu simți chimia
Incerc s-o neg de zile bune
Vezi tu, stimabile, dilia( adica eu)
Stie, simte si trăiește mai multe decat spune.

Pana la urma, in ce chip m-aș sabota?
Pentru iubire? Iti simt potențialul distructiv
Eu ma cunosc, nu ar conta
Nici de n-ai face-o dinadins.

Poți oare sa zărești dincolo de mine?
Dincolo de impasibilitatea mea de-a fi
Unde cu lacrimi si urelete nebune
Am spus ''Nu mai simt!'' si inima-mi pieirii.

Ești aberant, ființa ta m-intimidează
N-am sa ti-o spun vreodată, dar...
Imi ești teribil de drag si asta m-agasează
Si mai scrii si poezii...

PoeziiWhere stories live. Discover now