Astazi este o zi trista.
Simt cum mi se rupe inima. Nu pot explica ceea ce se intampla , imi e teama , imi e teama de mine...de persoana mea.de cine sunt eu. Nici nu mai stiu cine sunt.
Astazi va fi ultima data cand voi vedea baiatul care mi-a adus fericirea , baiatul care m-a ajutat sa zambesc cand am avut cele mai grele momente. Nu doresc nimanui sa sufere cat am suferit eu..am fost in punctul in care imi doream sa mor , dar dintr-o gluma a aparut el...cu toate ca il mai vazusem inainte nu imi inspira nimic . Pur si simplu era doar un coleg dar totul s-a schimbat cand a inceput sa glumeasca cu mine.. la inceput imi facea placere sa stau in prezenta lui la munca pentru ca aveam probleme acasa iar el mereu ma facea sa ma simt bine. Au fost momente cand a ajungeam sa imi doresc sa vorbesc cu el si dupa munca , mereu voiam sa ii spun * haide sa vorbim si prin mesaje * dar mereu aveam sentimentul de frica , el a fost acela care m-a facut sa ma deschid , imi doream atat de mult sa schimb situatia in care eram. Zilele treceau dar senzatia de al placea era tot mai puternica..nu stiam ce sa fac , ce sa zic. Ajunsesem sa imi doresc sa merg la munca doar ca sa il vad pe el.. stiu ca uneori cand eram libera si el era la munca vorbeam cu sefa ca sa vin la munca. Ma simteam oribil acasa , voiam doar sa fiu cu el, dar cum as fi putut sa fiu cu el din moment ce eu eram deja cu cineva ? Nu , nu imi mai doream de cateva luni sa fiu cu acea persoana dar el pur si simplu nu ma lasa sa plec , am avut multe incercari de a ma despartii de el dar el nu era de acord.
Intr-o zi eram la munca si voiam atat de mult sa vorbesc cu acel baiat ( o sa ii spun A. ) avusesem o noapte grea , tocmai aflasam ca barbatul cu care eram intr-o relatie mai are o alta femeie.. nu intelegeam de ce nu ma lasa sa plec daca el oricum are pe altcineva. L-am confruntat dar el mi-a spus ca nu are de ce sa imi dea explicafii despre viata lui pentru ca eu sunt prea urata pentru el. Ma simteam oribil , voiam doar sa merg la munca sa vorbesc cu A.
Ma simteam recunoscatoare pentru tot , chiar daca el nu stia cat de mult ma ajuta ca vorbesc cu el. L-am vazut la pauza.. statea singur asa ca m-am gandit sa ii ofer ceva dulce, voiam sa ii multumesc intr-un fel ca exista , ca l-am intalnit , ca face glume cu mine si ca imi zambeste.
Chestia ca i-am oferit ceva dulce ne-a apropiat si mai tare , stiu ca dupa a venit el la mine si mi-a oferit ceva dulce .
Dar atunci nu stiam ca tot in ziua aceea urma sa imi dea o veste care ma intristat..mi-a spus ca mai are de lucrat doar cateva zile si dupa va lua o pauza. Nu stiu de ce dar in acel moment m-a durut inima. Nu puteam sa imi imaginez ca o sa fie asa. As fi vrut sa ii cer numarul de telefon in ultima lui zi dar imi era foarte rusine , oare cum as fi putut face asta ? Doamne cat am regretat in ziua aia.
A doua zi am mers la munca dar parca imi doream sa plec.. voiam sa fiu departe
Atunci am simtit cum toate problemele revenisera , eram atat de trista. Am ajuns acasa si baiatul cu care * eram impreuna* ( o sa ii spun G. ) mi-a spus ca isi cere scuze ca m-a inselat cu o alta fata si ca ar vrea sa iesim in oras. Eu nu aveam chef voiam doar sa stau in pat. Sincer imi doream atat de mult sa plang dar niciodata nu aveam voie sa fac ce vreau eu asa ca a trebuit sa merg in Mannheim . Cand am ajuns acolo el mi-a spus ca vrea sa mearga sa se tunda si ca ne vedem peste doua ore cand mergem acasa. M-am enervat foarte tare pentru ca venisem degeaba cu el dar mi-am pus ca e timpul sa ma gandesc si la mine asa ca am mers intr-un magazin sa imi cumpar niste haine ( functioneaza acest truc cand esti suparat ) . Eram in magazinul meu preferat dar nu aveam chef de nimic. Vedeam ataia oameni dar ma simteam atat de singura , mi-am pus castile si am dat Play la o melodie trista amintindu-mi ca vreau totusi sa imi cumpar o pereche de pijamale , am urcat la etaj , am gasit pijamalele si am vrut sa merg sa platesc dar intr-o fractiune de secunda i-am vazut fața lui A. Nu intelegeam daca visez sau daca era pe bune. Imi doream atat de mult sa il vad incat el chiar era in fața mea. M-am apropiat ca sa ma conving ca e el si da chiar era real. Era atat de frumos , imi venea sa ii spun cat de trista am fost azi si cat ma bucur sa il revad . Dar nu am putut face asta pentru ca el era si mai rosu la fața decat eram eu. Am vorbit putin despre munca iar apoi am plecat . Ma simteam incomod sa vorbesc cu el , nu eram aranjata , cu o ora in urma plangeam , G. imi spunea mereu ca sunt grasă si ca deaceea nu o sa ma mai placa nimeni niciodata si trebuie sa il accept asa cum e .
Deaceea nu am avut curajul sa ii spun ca imi doresc sa vorbim mai multe. M-am mai uitat odata dupa el si apoi voiam sa plec...cand l-am vazut am observat ca el ma cauta cu privirea.. atunci mi-am dat seama de sentimentele mele , atunci a fost prima ora cand a simtit acei fluturi in stomac. Nu stiu ce s-a intamplat cu mine dar am mers direct la el si l-am intrebat daca are Instagram . Sincer ma asteptam la un refuz frumos ( pentru ca este un baiat delicat ) dar nici nu au trecut 2 secunde de la intrebare ca si-a deschis telefonul si a inceput sa ma caute. I-am spus numele meu de pe Instagram si sincer nu mai imi amintesc nimic din ce am vorbit atunci pentru ca imi era foarte cald. Efectiv sinteam ca imi ard obrajii. Din acea seara simt ca traiesc. De atunci ma simt atat de fericita doar pentru ca Dumnezeu m-a binecuvantat si mi-a trimis pe cineva atat de special in viata mea. Am 25 de ani si nu am mai simtit pentru nimeni ce simt pentru el. Nu ma mai intereseaza de cum arat nu mai imi este frica sa iau decizii . Nu stiu cum s-a intamplat dar el mi-a oferit puterea de care aveam nevoie. Doamne iti spun in fiecare seara si ti-o spun si acum : multumesc din toata inima pentru ca mi-ai daruit aceasta persoana minunata . Sper sa nu o sa o pierd niciodata. Si iti multumesc pentru ca atunci cand nu mai aveam nici o speranta ai facut o minune .
