Fabricantul de Vise

Partea a IV-a

Urma să ne vedem spre seară.Din nou Alexander s-a scuzat că nu poate rămâne cu noi la plajă.Era evident că avea un program care nu îi permitea să aibă timp liber ziua.Eram curioasă  să aflu mai multe despre el,dar așteptam să se dezvăluie singur.Singura întrebare care mă rodea cu adevărat era legată de orhideea mea care dispăruse ca și crizantema.Și era prea de dimineață ca să fi intrat menajera în cameră.Aveam același sentiment că mă trezisem dintr-un vis frumos,că trăisem o închipuire.Numai că de data aceea îi aveam ca martori pe prietenii mei pentru a confirma că totul fusese adevărat.

 Pe parcursul zilei am lucrat cu o pasiune ieșită din comun.Discuția din ajun îmi stimulase puternic imaginația și încrederea în mine.Am cumpărat cele necesare pentru desenat schițând mai multe ținute mixte,în aceeași linie vestimentară.Niciodată nu fusesem atât de inspirată și de productivă în același timp.Cu ochii minții vedeam colecția prezentată pe catwalk,modelele intrând perechi și ținându-se de mână,ceea ce ar fi fost ceva inedit.Dorina mă încuraja admirând lucrările mele pe măsură ce îmi ieșeau de sub creion:

 -Am spus mereu că ești foarte talentată,Roxy.Însă de data asta te întreci pe tine...

 -Poate este o prostie,i-am recunoscut,dar pentru prima dată visez că nu lucrez doar ca un hobby. Alex m-a făcut să sper că poate fi adevărat...

 -Mare noroc ai! Cine ar fi crezut că vii în vacanță și te alegi cu un tip atât de sexy și bogat pe deasupra? Unde mai pui că te va ajuta și în carieră...

 Partea financiară mă interesa prea puțin.Mă atrăgea însă misterul care îl înconjura,faptul că nu știam aproape nimic despre el și totuși conștiința mă îndemna să am încredere în el.Aspectul exterior îl simțeam completat de interiorul lui și asta mi se părea cel mai important.Intâlnisem un bărbat frumos atât fizic cât și sufletesc,iar sentimentele începeau să mă răscolească pe dinăuntru.Trebuia să recunosc că abia așteptam să vină seara și să-l revăd.

 A fost punctual ca de obicei.Când mi-a dăruit trandafirul de un roșu aprins,am știut despre ce era vorba.L-am urmat fără pic de ezitare deși emoțiile mele erau la cote maxime.Ca orice fată, mi-am imaginat uneori cum va fi pentru prima dată.Numai că nu prea avusesem un “model” în minte, puținele mele aproprieri de vreun băiat fiind platonice,majoritatea doar colegiale.Acum simțeam că venise momentul și chiar dacă era pe neașteptate,întreaga mea ființă voia să participe la acel eveniment.

 Jos era parcat chopper-ul cu care eram de-acum obișnuită.L-am încălecat lipindu-mă de spatele lui Alex și inconjurandu-i mijlocul cu brațele.Am avut însă grijă să nu strivesc trandafirul ce îl luasem cu mine și pe care îl pusesem în buzunarul interior al gecii.Eram hotărâtă să păstrez acea floare pentru tot restul vieții mele.

A gonit strecurându-se prin aglomerația de mașini,părăsind stațiunea și intrând în orașul Constanța.Se lăsase întunericul,iar bulevardele erau inundate într-o lumină galbenă,confuză. Nu știam incotr-o ne îndreptam,nu mai vizitasem până atunci orașul,dar nu-mi făceam griji.Dupa o vreme,coboram o pantă circulară ajungând în portul Tomis.A parcat în spatele uneia dintre multele terase care împrejmuiau cheiul și am crezut că vom începe cu o cină romantică.Dar Alexander m-a luat tăcut de mână conducându-mă pe o pasarelă de lemn ce inainta deasupra apei.De o parte și de alta a ei stăteau ancorate tot soiul de ambarcațiuni,legănându-se cuminți pe valurile ușoare.Probabil de la algele și scoicile lipite de diguri,marea avea acolo un miros care mă amețea,mă chema să o cunosc mai bine.

 Așa încât am acceptat încântată invitația lui Alex de a urca pe puntea superbului velier alb ce aștepta la capătul pasarelei.În lumina difuză a felinarelor am apucat să citesc numele vasului: “Love Dreams”.Mi-a arătat unde să mă așez și imediat a început operațiunile de ieșire în larg.Aș fi vrut să îl ajut,dar nu aveam nici cea mai vagă idee despre navigație.Îl urmăream fascinată cum trăgea de niște sfori groase ridicând pânzele,cum învârtea de o roată mare cârmind vasul și cum alerga pe punte de colo-colo.Efortul îl încălzise și,renunțând la scurta de piele și maieu,îi admiram bustul gol și transpirat.Cu mușchii lucind în bătaia argintie a lunii,cu pletele fluturând în vânt,cu sprâncenele încruntate și ochii strălucitori atenți în zare,părea un zeu al mării.Sau poate un pirat care îmi furase inima pentru totdeauna.

 Țin minte că nu au existat cuvinte între noi.Era o liniște atât de adâncă acolo,în larg,încât și o șoaptă părea că s-ar fi auzit până la zeci de mile depărtare.Doar valurile clipoceau suav legănându-ne ambarcațiunea pe o melodie lentă și perpetuă.Întunericul ne învăluia lasciv descoperind în apă un covor din miliarde de microorganisme fosforescente,ca niște mici leduri luminoase.Luna se mai ascundea din când în când în spatele unui nor plumburiu și atunci briza ne răcorea trupurile goale și înfierbântate.Pierdusem noțiunea spațiului temporal,abandonându-mă de bună voie între vis și realitate,gustând din plin senzații neștiute până atunci.M-am dăruit lui cu toată ființa mea,fiecare părticică a corpului meu acceptându-l cu dragostea și cu bucuria plăcerii aflate pentru prima oară.Nu regretam nimic,ori eventual faptul că nu îl cunoscusem mai demult.Și,deasemeni,că acea noapte a fost parcă mai scurtă decât oricare alta. 

 Soarele încerca să iasă la orizont atunci când ancoram la țărm.Ceva mai târziu,după ce ne-am despărțit sărutându-ne în fața hotelului,am fugit în camera mea.Eram așa plină de el încât abia așteptam să-mi continui starea de vis în îmbrățișarea singuratică a așternuturilor.M-am lăsat să cad în pat cu fața în sus și cu brațele depărtate,fericită și împlinită totodată.Cu ochii în tavan, retrăind mirajul nopții trecute,mi-am amintit de trandafirul meu.L-am căutat în buzunarul interior al gecii cu intenția să-l conserv între paginile unei cărți.Dar acesta dispăruse,aidoma cu celelalte flori,ca și cum nimic nu voia să confirme prezența acelui om ori să rămână vreo amintire despre el.Nu-mi venea sa cred ca îl pierdusem într-un mod atât de absurd.Atunci am început să plâng încet,fără suspine,lacrimile curgându-mi pe obraji ca valurile mării.