HYBRID

prolog

Valurile se sparg la mal, provocând o perdea de particule umede ce îmi mângâie obrazul.
Salvamarul pornește în direcția fetei care aproape se îneacă în valurile uriașe, nu îi dădea nicio șansă, dar nu asta e preocuparea mea principala, ci valiza.

Doi bărbați, originali din sudul Africii, dau târcoale cearșafului pe care sunt întinsă. Trag valiza mai aproape, asta e sarcina mea, să o păzesc. Nu știu ce conține dar ordinul a fost destul de clar, trebuie sa ajungă la persoana potrivită, fără alte întrebări.

În cele din urmă fata este salvată, ajunge la mal și traversează prin fața mea. O privesc și mă privește. În secunda următoare valiză nu mai este și la fel și cei doi africani, de parcă i-ar fi înghițit pământul.

Lumea era, încă, fascinată de salvamarul devenit erou. Formez numărul pe celularul vechi cu butoane.

- Misiune îndeplinită, am anunțat.

Mă ridic și pornesc în direcția fetei ce tocmai fusese salvată. Era de origine japoneză și o chema Sue. Urcăm în același SUV, fără să ne spunem vreun cuvânt, însă privirile noastre se înțelegeau.

-Doamnelor și domnilor, vom traversa o zonă cu turbulențe, vă rugăm să vă asigurați că aveți centurile cuplate.

Însoțitoarea de bord mă trezește, amintindu-mi unde mă aflu și ce fac. Eram pe drum spre Tokio, alături de colega mea Sue, o japoneza de maximum 25 de ani. Spun maximum pentru că liderii nu ne permit să dezvăluim detali personale unii celorlalți.

Când intri în academie îți oferă un nou nume, o echipă și un loc unde să te întorci mereu din misiune, unii îi spun casă, eu nu aș merge atât de departe. Sue este colega mea penteu moment, jucând rolul de tristă aflată pe punctul de a se îneca, doar pentru a distrage atenția celor aflați pe plajă, în timp ce africanii sustrăgeau valiza.
Nu vom ști niciodată ce a conținut acea valiză sau pentru cine era.
Fusesem chemată împreună cu Sue ieri dimineață în biroul oficial.

- Cum mai ești, Tris?

De obicei nu sunt afectuoși așa că nu m-am lăsat păcălită de falsitatea lui Dali. Dali e un om înalt și atletic, cu început de chelie și cărunt din naștere. Era mereu perfect bărbierit, purtând costumul la dungă și mirosind a parfum scump. Era, totodată, liderul academiei și cel mai vechi membru, unele zvonuri spun că   el a construit-o.

- Treci direct la subiect, i-am spus.

- O comandă trebuie să ajungă în Barcelona mâine seara. Ai toate detaliile în...

- Știu, l-am întrerupt.

Parasesc biroul în tăcere, cu fruntea încruntat și atunci îmi amintesc să mă relaxez, altfel voi avea nevoie de acid.
Sue mă urmează în camera de pregătire. Tot ansamblul academiei e bine construit și pus la punct. De fapt, e un parc retras, unde ajungi greu și foarte greu cu mașina ori pe jos, iar apoi te întâmpină cele mai înalte și impunătoare porți. Zidul e din fier și împrejmuiește întreaga academie. Punctele de paza sunt din kilometru în kilometru, ai spune ca sunt puține, dar penteu o întindere de peste 30 de hectare nu e deloc așa.
Sistemul de supraveghere digital este cel care ne păzește de fapt, persoanele desemnate la postul de securitate sunt cei care clachează în vreo misiune sau prezintă abateri, astfel lideri considera că ei își primesc pedeapsa, fiind izolați.

Luăm avionul spre Barcelona, ascultând în cască detaliile despre misiune.
"Valiză trebuie să apară ca fiind furată, pentru ca politia să nu bănuiască nimic  la momentul la care vor verifica camerele de pe faleză"
Restul a fost doar zgomot pentru mine. Mă uit spre Sue care asculta atentă, în continuare. Are niște trăsături drăgălașe, e brunetă, cu figura specifică japoneză și zâmbește aproape mereu. Mi-ar plăcea să o sărut o dată, dar as ajunge fix la punctul de securitate și pază așa că aleg mereu să mă satisfac singură.

Am avut și încă am probleme la capitolul ăsta, pentru că nu mă pot decide ce predomină, atracția față de un bărbat sau față de o femeie. Sunt momente, ca stările de fericire și de tristețe, uneori ma excita sânii sau un simplu zâmbet, alteori vreau sa fiu dominată de un bărbat alfa.

-... mor?

- Poftim, am întrebat confuză?

- Trebuie să mă prefac sau chiar să mor?

E frumoasă Sue și dedicată, dar are nevoie de încă câțiva ani de pubertate să ne înțelegem perfect.

- Nu Sue, trebuie doar să te prefaci.

Nu putem fi și frumoși și inteligenți în același timp nu? O calitate o elimină pe cealaltă.

Avionul se mișcă de câteva ori, apoi se liniștește. Speram totuși să facă niște tumbe, altfel nu era deloc palpitant și mi-am legat centura degeaba.
Sue doarme, probabil pentru că era prea obosită de la a se preface moartă.
Îmi pun căștile și adorm.