O familie ciudata 2

Intenții

Oare toţi să aibă intenţii ascunse?  Oare  nimeni nu este sincer pentru ca orgoliul propriu este mai presus decât dragostea ce ramane si cand noi vom înceta să existam? Sau  pur si simplu aşa  doresc de  cuviinta... Ceea ce este de o mie de ori mai grav . Ca să o citez pe Ann, aș spune exact ca ea: "Poți glumii in iubire,dar nu iubii in glumă." Cuvinte dure insa realiste simţite pe propria-și piele, aș tinde sa cred.
Si apropo de iubire , Sonia sa se fi despărţit de-a binelea de Brad?

- Buna ,Mark... Hai sa vorbim.. Spune Sonia cu dezgust.
- Ce vrei?
-  Ușor! Nu reactiona așa, ok? Hai sa aliem! Se uita Sonia malefic.
- Unde? Când.. Ce?!
- Oh,doamne! Să ne aliem... Spune Sonia atingându-l și apropiindu-și buzele de gatul lui, ca sa ... Îi impiedicam sa fie impreună... Îl atinge ea cu unghiile pe obraz.
- Dar parcă te-ai despărțit de el...
- Strategiee! Aloo?! Gesticulează aceasta.
- Mã lași, nu te voi asculta tocmai pe tine!
- O să te întorci in genunchi la mine, ai ințeles!! Striga Sonia dupa el, atragand privirile stupefiate ale celorlalti.
Intre-timp, Ann mergea cu capul în jos, înfofolita și "îmboșcată" din cap pânã-n picioare . Iar ,Brad de asemenea. El venea din partea opusă , și la scurt timp au reuşit să se ciocnească unul de celălalt. Și acum sincer, să nu fie destinul?!
- Scuze... Spune Brad mergând câţiva paşi înainte.
- Nu-i nimic ... Spune Ann, uitându-se în spate apoi mergând tot doi paşi .
- Și... De-acum ne vom evita mereu oriunde, oricând? Întreabă Brad.
- Întrebarea asta să ți-o pui singur, tu ai ales...
- Ann, așteaptă, vino mai aproape.. Cei doi se apropie de pragul sărutului când apare John, și claxonează în treacăt.
- Poate mai bine așa...
- Așa cum?
- Ce făceam acum, ne amăgeam?
- N..
- Ba da,Brad. Ce e grav, e ca nici tu nu știi de ce ești cu ea...
- Poate, dar tot mă iubești! Zâmbește el. Sonia s-a d..
- În primul rand, regret că te iubesc, in al doilea rând, speram ca vei spune că mă iubești, dar ești prea narcisist...
Lui Brad îi pălise zâmbetul și privirea îi coborâse in jos.
- Vezi? Am dreptate. Spune Ann plecând.

Ziua următoare , la liceu...

- Ann, am tot încercat să-ți spun ! Sonia s-a despărțit de mine!
Sonia si Mark privesc șcena.
- Oferta mea e încă valabilă... Râde Sonia.
- Bine, fă ce știi ! Doar fă-o odata!
Sonia se duce și î-l sărută pe gât pe Brad.
- Bună ,iubitule! Râde Sonia.
- Ce ipocrit și mincinos ești! Pleaca Ann printre oceanul de adoleșcenți de pe holul gri plin cu parfumul îngâmfării și sperării.

Mark o priveşte cu admirare, apoi se duce  grăbit spre Ann.
- Ann, trebuia să facem proiectul la literatură... Vii astăzi la mine să îl facem?
- Aa,ăă..da. Ok. La ce oră?
Brad aude discuția.
- Ne întalnim pe la... 14:30?
- Sigur, ne vedem ! Ann îl sărută pe obraz.
Brad,martor la șcenă, pleacă dezgustat spre sala de curs.În timp ce Mark si Sonia au bătut palma și se bucurau de "Marea Reușită" .

Oare proverbul în dragoste şi război totul e permis, să-și aibă locul în aceasta situație?

Acasă, John si Jennifer se desfătau la o cafea.
- John, nu suport să te văd așa... Spune Jennifer atingându-i suav, obrazul bărbătesc și palid.
- Din cauza .. Liceului .
- Uite o idee! De ce nu începem să cautăm un alt profesor,  și, odată găsit , îl putem înlocui pe Robert? Avem suficient timp...
- Da! Cel mai bine! Ce m-aș face fără tine? Spune John, ducându-se spre Jennifer și sărutând-o, începând multe chicoteli , și glume.

Afară, gerul își făcuse apariția , florile de gheaţă , dealurile de omăt, alături de fulgi de zăpadă , creeau un Univers Alb , datorită infinitului covor alb .

Era ora de dans, un mini-concurs între clase. Cuplul, Sonia și Brad se pregăteau să înceapă.
- Bună, dragi elevi, ne aflăm la prima etapă a concursului de dans " Step by step" , ironic nu? Faza locala, să începem cu primii elevi, Sonia și Brad, cu coregrafia " Snowflake" .
Au început să danseze, apoi Brad , deconcentrându-se , a călcat-o pe Sonia pe picior, făcând-o să cadă peste juriul format din Robert,Ronna,Jennifer și John. Mai exact,căzând peste Robert, pipăind-o.